Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

GEOPOLITICI ŞI GEOSTRATEGII PE TRAIECTORIA VIITORULUI
China în geopolitica
Asiei Centrale şi de Est
Dr. V. Gheorghe
Aspecte generale
Se conturează, până acum, două mari etape în procesul
de globalizare. Prima se desăvârşeşte în ultimul deceniu
al secolului al XX-lea, cea de a doua începe imediat după
atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor
Unite ale Americii şi este o continuare a unei lungi istorii
de confruntare şi inamiciţie. Prima etapă se caracterizează,
în principal, prin confruntare, concurenţă acerbă, izbucnire
haotică a unor focare de criză, regrupare a unei serii
de ţări în jurul Statelor Unite şi Uniunii Europene şi prin
reacţii violente la globalizare, prin recrudescenţa fundamentalismului,
a ameninţărilor asimetrice, non-statale, şi
creşterea vulnerabilităţii societăţilor moderne, îndeosebi
a celor informaţionale. Este, deci, o etapă de confruntare
şi concurenţă.
Cea de a doua etapă, care abia a debutat, are o cu totul
altă filozofie, generată tocmai de sporirea vulnerabilităţii
statelor la ameninţările asimetrice non-statale (dovedită
la 11 septembrie 2001) şi de imposibilitatea punerii în
operă, fără riscuri imense, a politicilor de confruntare.
Definită foarte clar şi în noua strategie de securitate a
Statelor Unite, dar şi în doctrina Rusiei, în concepţia
Uniunii Europene şi în strategiile de securitate sau în
politicile de dezvoltare şi în doctrinele de apărare ale
altor ţări, noua etapă se caracterizează prin consolidarea
interdependenţelor, prin colaborare şi cooperare în crearea
unor baze economice regionale foarte puternice, a unor
zone de stabilitate şi securitate (economică, socială şi
militară) în jurul cărora şi după modelul cărora să evolueze
întreaga lume. Este, deci, o etapă care pune în operă
o nouă filozofie a interdependenţelor şi non-confruntării.
În acest scop, marile puteri economice ale lumii – Statele
Unite ale Americii, Uniunea Europeană şi Japonia -, marii
arhitecţi ai noii construcţii mondiale – Uniunea Europeană,
Statele Unite ale Americii, Rusia, China, India şi Asia
Sud-Estică – încep să-şi armonizeze politicile şi strategiile
pentru viitor.
Evenimentele recente din mediul de securitate din
spaţiul asiatic au anumite particularităţi faţă de cele anterioare.
Unele le continuă (într-o formă diferită) pe cele
din anul 2001, altele au o nouă bază şi o nouă justificare,
datorită, în primul rând (dar nu numai), efectelor în aceste
spaţii ale atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001 din
Statele Unite ale Americii, care au marcat o mare cotitură
în reconfigurarea mediului de securitate internaţional şi
regional, inclusiv în spaţiul asiatic şi în cel ex-sovietic 1 .
Aceste atacuri au dezvăluit o parte din vulnerabilităţile
societăţii moderne, iar adevărata lor dimensiune s-a relevat
abia în anul 2002.
Atacul american asupra bazelor de antrenament ale
reţelelor Al-Qaida din Afganistan, susţinut de Rusia şi
de coaliţia antiteroristă care s-a format imediat după 11
septembrie, arată, implicit, că, în spaţiul asiatic central,
mai funcţionează încă (desigur, într-o altă formă şi de o cu
totul altă natură), acel foaier perturbator care a bulversat şi
a influenţat odinioară civilizaţia romană, pe cea chineză şi
pe cea indiană. Ţinta principală a atacurilor războinicilor
nomazi din foaierul perturbator aflat între Marea Caspică
şi Manciuria era însă Imperiul Roman. Ţinta principală a
atacurilor teroriste de azi o reprezintă Statele Unite. După
unii cercetători, Statele Unite ale Americii reprezintă, azi,
pentru civilizaţia planetei, ceea ce a reprezentat Imperiul
Roman pentru civilizaţia europeană. Această similitudine
poate facilita elaborarea mai atentă a unui model de reacţie
care să prevină recrudescenţa conflictualităţii şi să reducă
pe cât posibil proliferarea focarelor generatoare de crize
şi tensiuni.
Pentru analiza unitară a mediului de securitate din
spaţiul asiatic şi din cel ex-sovietic, se pot delimita:
• Actori principali: Federaţia Rusă, China, India, Japonia
şi Statele Unite ale Americii 2 ;
• Asia Centrală (sau Mediană): a. Spaţiul ex-sovietic:
Kazahstan, Kirghizstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan;
b. Afghanistan;
• „Axa răului”: Coreea de Nord, Iran, Irak;
• Asia de Nord-Est care cuprinde, în afară de cei trei
mari actori (China, Federaţia Rusă, Japonia), şi Coreea
de Sud;
• Asia de Sud-Est: Birmania, Thailanda, Laos, Vietnam,
Filipine, Malaiezia, Indonezia, Singapore.
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
55