Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

GEOPOLITICI ŞI GEOSTRATEGII PE TRAIECTORIA VIITORULUI
cât şi constituirea unor forţe capabile să îndeplinească
astfel de misiuni.
În aceste condiţii, este evident că noua ordine
internaţională se edifică pe baza unor principii, cu vocaţie
şi de inspiraţie globalistă:
- Dezvoltarea actualei economii mondiale se sprijină
pe pilonii de forţă: America de Nord, Japonia, China şi
zona economică a Uniunii Europene la care se adaugă, în
ultima vreme, Rusia, aflată în evidentă detentă;
- Accesul la înalta tehnologie, la materiale şi resurse
energetice şi, în mod deosebit, la cele cu un potenţial de
risc foarte ridicat determină nu numai amplificarea competiţiei
pentru controlul lor dar şi intensificarea eforturilor
de cooperare internaţională în direcţia dezvoltării unui
sistem de gestionare a fenomenelor de proliferare şi diseminare
a acestora;
- Aplatizarea tot mai mare a distincţiei dintre problemele
interne care aparţineau domeniului suveranităţii
fiecărui stat şi problemele externe şi soluţionarea acestora
într-un cadru internaţional instituţionalizat;
- Redefinirea conceptului de putere în funcţie de
apariţia unor noi criterii de referinţă: capacitatea de
deţinere, prelucrare şi diseminare a informaţiilor; gestionarea
economiei transfrontaliere; deţinerea şi accesul la
înalta tehnologie; existenţa unor surse simbolice de putere,
cum ar fi etnicitatea sau valorile umane individuale etc.
Procesele integratoare, alături de competiţia pentru
reconfigurarea fizionomiei puterii mondiale, conturează
arhitectura lumii de mâine evidenţiind că dialogul, cooperarea
şi parteneriatul sunt elemente prioritare ale stabilităţii
şi prosperităţii statelor, condiţii esenţiale în promovarea
şi prezervarea intereselor lor fundamentale. Extinderea
substanţială a NATO şi UE confirmă viabilitatea acestor
procese, care au consfinţit sfârşitul Războiului Rece
şi au şters divizările care împărţeau continentul în două
tabere opuse, realizând condiţii favorabile afirmării şi
consolidării unei Europe Unite, capabile să participe
alături de SUA la deciziile majore ale omenirii.
2. Omniprezenţa globalizării în competiţia
pentru putere
În ultimul deceniu, fenomenul de globalizare s-a accelerat,
devenind multilateral şi generalizat, determinând o
creştere tot mai evidentă a nivelului de interdependenţă şi
interacţiune economică a statelor lumii. Deşi globalizarea
vizează în mod deosebit sfera economicului, efectele sale
au conotaţii esenţiale asupra tuturor domeniilor, de la cel
socio-cultural la cel politico-militar.
Între fenomenul globalizării şi procesele de integrare
există o legătură indisolubilă. Integrarea ţărilor din Centrul
şi Sud-Estul Europei în structurile politice, economice şi
de securitate euro-atlantice, având drept scop racordarea
acestora la valorile democraţiei occidentale şi la principiile
economiei de piaţă, reprezintă un deziderat a cărui
îndeplinire duce la prosperitate social-economică şi la
asigurarea unei noi „umbrele protectoare”, cu implicaţii
pozitive la nivel naţional, regional şi global.
Fenomenul globalizării are, şi va avea tot mai pregnant,
o serie de consecinţe colaterale şi contradictorii,
atât pozitive cât şi negative, care vor afecta toate ţările,
inclusiv pe cele aflate în plin demers de confirmare sau
reconfirmare a puterii lor pe arena regională sau globală.
Aceste consecinţe, ale căror efecte sunt deja sesizate,
evidenţiază că:
- Globalizarea determină amplificarea solidarităţii
dintre statele lumii. Tot mai multe guverne şi organizaţii
internaţionale îşi dau seama că menţinerea păcii regionale
şi mondiale, prevenirea şi menţinerea sub control a
conflictelor şi crizelor, ca şi soluţionarea unor probleme
umanitare majore, nu mai sunt posibile decât prin implicarea
şi creşterea contribuţiei tuturor actorilor statali şi
non-statali, inclusiv a celor mai puţin dezvoltaţi.
- Interdependenţa economică sporită dintre ţările
lumii determină creşterea stabilităţii la nivel global şi regional.
Această evoluţie pozitivă spre o lume mai paşnică
şi mai prosperă, în care riscurile izbucnirii unor conflicte
interstatale s-au diminuat considerabil, are drept fundament
proliferarea tehnologiilor revoluţionare, îndeosebi
în domeniul cunoaşterii, comunicaţiilor şi informaticii.
- Pe termen lung, globalizarea va avea ca efect
întărirea spiritului regional. Acesta va determina o
creştere a conştiinţei regionale, a apartenenţei la anumite
zone de civilizaţie, o dezvoltare a solidarităţii dintre statele
aparţinând aceleiaşi regiuni, care împărtăşesc aceleaşi
valori.
- Globalizarea are ca efect o creştere a sensibilităţii
economiei mondiale faţă de orice deraiere sau dificultate
locală sau regională. Interacţiunea economiilor naţionale
determină reducerea posibilităţilor de anticipare şi de
prevenire a crizei economico-financiare. De asemenea,
sincopele în relaţiile politico-economice internaţionale pot
ameninţa şi perturba capacitatea tehnologică şi militară a
unei ţări sau a mai multora.
- Gradul mare de dependenţă faţă de resursele,
informaţiile şi tehnologiile din alte ţări determină reducerea
nivelului suveranităţii naţionale etc.
- Perioadele de destructurare şi restructurare ale
actualului sistem informaţional pot determina apariţia
unor crize. Este posibil ca, sub impactul consecinţelor
globalizării şi, mai ales, a disputelor pentru un loc cât mai
avantajos în ierarhia puterii mondiale, sistemul actual să se
deterioreze şi să capete o altă fizionomie, care poate genera
dispute şi crize, de natură economică, etnică, religioasă
sau naţională.
- Globalizarea, desfăşurându-se concomitent
cu afirmarea unor noi lideri planetari, favorizează
48 IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003