Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

ACTUALITATEA POLITICO-MILITARĂ
În studierea cauzelor producerii conflictelor etnice un
loc important ar trebui să îl aibă raportul dintre demarcarea
teritorială şi potenţialul de conflict. Trasarea frontierelor,
după cum am văzut şi în cazul fostelor republici din cadrul
Uniunii Sovietice, poate duce la apariţia de tensiuni în
cazul în care acestea nu ţin cont de condiţiile etnice, religioase,
lingvistice şi economico-sociale existente. Din
această perspectivă, putem identifica trei tipuri de graniţe
influenţând în grade diferite potenţialul de conflict. Putem
vorbi, în primul rând, de graniţe pe care le-am putea numi
istorice, care preced crearea statului naţional, caz în care
potenţialul de conflict este cel mai scăzut. În al doilea
rând, avem graniţe care au fost create sau modificate,
ulterior procesului de formare a statului naţional, caz în
care potenţialul de conflict este mai ridicat. În ultimul rând,
putem vorbi despre graniţe impuse, graniţe care prezintă
şi riscul cel mai ridicat al unui conflict etnic.
În cele din urmă, mă voi referi la o a treia transformare
petrecută după încheierea Războiului Rece, de această dată
în cadrul fenomenului terorist. La nivelul terorismului
internaţional este uşor sesizabilă o schimbare a motivaţiei
actelor teroriste. Aceasta, de fapt, stă la baza celorlalte
modificări ale fenomenului terorist din ultimii ani: schimbarea
structurii organizaţiilor teroriste, dar şi schimbarea
la nivel operaţional, cu consecinţe grave asupra efectelor
atentatelor teroriste.
Sfârşitul secolului XX a dus la reorientarea motivaţiei
terorismului de la latura ideologică către cea etnică şi
religioasă. Terorismul de astăzi, domestic sau internaţional,
nu are o orientare politică clară, fie ea de extremă
stângă sau dreaptă. Din ce în ce mai des, organizaţiile
teroriste comit atentate în numele religiei sau al separatismului
etnic bucurându-se astfel de un sprijin mai larg din
partea maselor. De cele mai multe ori aceste organizaţii
nu îşi propun un obiectiv politic, scopul lor părând a fi
acela de a ucide cât mai mulţi duşmani posibil, oricine ar
fi aceştia (de exemplu, Al-Qaida). Această schimbare a
produs şi o rearanjare structurală a organizaţiilor teroriste.
Neavând obiective politice, organizaţiile teroriste par a
nu mai avea nevoie de o bază naţională şi se realizează
din ce în ce mai des pe baza afinităţilor religioase sau
etnice, care transcend graniţele unui stat (Al-Qaida este
din nou un exemplu elocvent de organizaţie teroristă
internaţională). Organizaţiile de acest tip nu mai depind de
susţinerea financiară sau politică a statului din care provin.
Ele au diverse surse de finanţare sau de sprijin logistic,
mergând de la auto-finanţare (din operaţiuni ilegale), la
organizaţii neguvernamentale şi oameni de afaceri, la
state care sponsorizează terorismul (Iranul, Sudanul ş.a.).
Această structură complexă face ca lupta împotriva lor
să fie foarte greu de purtat şi explică şi succesul lor în a
organiza atentate.
Din transformările mediului internaţional, petrecute în
ultima decadă a secolului XX, reiese în mod clar principala
provocare căreia comunitatea internaţională trebuie să îi
facă faţă în zilele noastre: stabilitatea echilibrului între
tendinţele integraţioniste şi cele globalizante, pe de o parte,
şi puternica afirmare a identităţilor etnice, pe de altă parte.
Găsirea unei soluţii pentru această problemă trebuie să
aibă însă în vedere complexitatea relaţiilor interetnice, dată
de condiţiile istorice şi de realităţile economice şi sociale
– factori ce îngreunează acest proces. O altă piedică în
calea soluţionării problemei etnice este dată de diversificarea
mijloacelor folosite de reprezentanţii grupurilor
etnice pentru atingerea scopurilor, mergând de la lupta
constituţională, desfăşurată în cadrul parlamentelor, şi
ajungând până la metode extreme, teroriste, şi, mai ales,
de îmbinare a acestor forme de manifestare (vezi cazul
Spaniei şi al Irlandei de Nord).
Devine astfel evidentă necesitatea stabilirii unei matrici
de transformare a minorităţilor din factor de instabilitate
în factor furnizor de securitate. Înţelegerea surselor şi
tipurilor de conflict trebuie însă să preceadă orice efort
de ameliorare a tensiunilor etnice. Prin urmare, această
matrice ar trebui să se refere la factorii istorici, economici,
sociali şi culturali ce se află la baza conflictelor etnice,
după care să ofere soluţii diferitelor crize şi să arate care
sunt mijloacele de implementare ale acestor soluţii.
Nowadays it is obvious the necessity of establishing a matrix for changing minorities from being considered instability factor to one
supplying security. The understanding the sources and types of conflict have to precede all the efforts to ameliorate the ethnic tensions.
Therefore, this matrix should be about the historical, economical, social and cultural factors- that are the basis of ethnic conflicts. The
next steps should involve offering solutions for different crisis and presenting the means for implementing those solutions.
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
35