Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

NOTE DE LECTURĂ
au crescut capacitatea forţelor Coaliţiei de a folosi şi de
a face schimb de informaţii, dar şi de a împiedica adversarul
să comunice cu forţele desfăşurate. Totuşi, cea mai
importantă capabilitate de atunci a fost lovitura precisă:
noile tehnologii de ghidare au făcut posibilă crearea
muniţiei ce poate fi folosită cu mare precizie, cu ajutorul
aeronavelor, al rachetelor de croazieră şi al artileriei. În
timpul Războiului din Golf, au fost folosite 6.250 tone de
astfel de muniţie, spre deosebire de 81.890 tone de bombe,
ceea ce aruncă un semn de întrebare asupra viitorului logisticii.
Aproximativ 90% din muniţia ghidată şi-a atins
ţinta, în timp ce doar aproximativ 25% din bombe au fost
eficiente.
La fel de important a fost şi rolul jucat de sistemele sofisticate
de supraveghere, recunoaştere şi strângere de date.
Acestea includeau sisteme terestre, aeriene şi spaţiale ce
erau deja testate, cât şi prototipuri (sistemul de avertizare
şi control aerian E-3 Sentry, aeronava pentru strângere
electronică a datelor RC-135, prototipul JSTARS etc.).
O altă categorie era compusă din capacităţile spaţiale,
militare şi comerciale, aparţinând Statelor Unite ale Americii,
Marii Britanii, Franţei şi Rusiei. Aceste mijloace
asigurau forţelor Coaliţiei disponibilităţi de comunicare,
navigaţie, supravieţuire, informaţii şi avertizare timpurie.
Prin folosirea a circa 60 de sateliţi, forţele Coaliţiei puteau
comunica în siguranţă şi schimba informaţii între unităţile
terestre, navale şi aeriene pretutindeni în teatrul de luptă.
Mai mult, aceste forţe erau capabile să localizeze şi să
identifice ţintele cu o precizie remarcabilă, să călătorească
prin deşertul irakian mai bine decât irakienii şi să găsească
rapid trupele sinistrate datorită Sistemului de Poziţionare
Globală (GPS). Nu trebuie uitate nici rachetele Patriot a
căror menire era să intercepteze rachetele irakiene Scud şi
despre care s-au scris şi se scriu în continuare multe.
În concluzie, Războiul din Golf a ilustrat fidel
tendinţele din sfera tehnologiei militare şi a constituit o
experienţă plină de învăţăminte.
Revenind la studiul lui David Read, acesta scria
despre campania aeriană condusă de NATO în Iugoslavia
şi Kosovo, în primăvara anului 1999, că a subliniat
slăbiciunile majore ale Alianţei şi a reîntărit ideea că
forţele americane sunt baza. Mai mult de 70% din puterea
de foc şi peste 90% din bombardamentele de precizie au
fost furnizate de aeronavele americane. Read afirmă că
NATO încă are nevoie de o apărare mult mai eficientă
şi mult mai concentrată astfel încât membrii europeni
să poată participa la toată gama de operaţiuni în care
NATO se poate angaja. NATO s-a confruntat întotdeauna
cu problemele împărţirii responsabilităţilor şi interoperabilităţii,
dar extraordinara capacitate a SUA de a investi
în tehnologii militare de ultimă generaţie le face să se afle
în fruntea tuturor celorlalţi aliaţi. Una din principalele
preocupări ale americanilor este că revoluţia în domeniul
militar va crea o situaţie în care SUA sunt din ce în ce
mai incapabile să acţioneze alături de aliaţii lor din cauza
discrepanţei tehnologice. SUA rămân angajate faţă de
pacea şi securitatea Europei, însă nu doresc implicarea în
fiecare problemă europeană de securitate. Read consideră
că americanii ar dori ca aliaţii europeni să împărtăşească
responsabilităţile în toate domeniile, în timp ce viziunea
Europei este uşor diferită 10 , în sensul că aceasta din urmă
consideră că aduce o contribuţie substanţială la NATO
subestimată de SUA.
Una dintre concluziile lui Read este că deja a început o
nouă revoluţie militară şi că cel puţin una dintre tehnologiile
care acum se dezvoltă va schimba natura războiului.
SUA vor continua să fie în frunte cel puţin în viitorul
previzibil. RMA nu este un panaceu şi nici nu va garanta
vreodată că va fi încununată de succes, dar în momentul
de faţă aliaţii nu pot decât să exploateze noile tehnologii
cu scopul îmbunătăţirii eficienţei forţelor. Armamentul şi
sistemele rezultate din RMA vor fi folosite, fără îndoială,
atât în operaţiuni la scară largă, de înaltă intensitate, cât
şi în operaţiuni la nivel restrâns.
Cerinţele impuse de RMA se referă în special la resurse
şi pentru mulţi, inclusiv pentru membrii NATO, costul
implicării într-o astfel de revoluţie poate fi mult prea mare.
În ciuda acestora, cu ajutorul unei strategii care integrează
capabilităţile de nişă, NATO poate promova modernizarea
concomitent cu păstrarea rolului principal în securitatea
şi stabilitatea euro-atlantică. O strategie referitoare la
capabilităţile de nişă va întări Alianţa, dar numai dacă se va
baza pe adoptarea selectivă a noilor tehnologii, concepte
operaţionale, doctrinale şi organizaţionale.
Erik Peterson, vice-preşedinte şi director de program
al Centrului de Studii Strategice şi Internaţionale, este
de acord cu David Read, afirmând că actuala revoluţie
americană în domeniul militar creează o discrepanţă în
materie de capabilităţi între SUA şi aliaţii europeni 11 .
Această RMA este condusă de tehnologie, nu de ameninţare,
iar “ingredientele-cheie” sunt: strângerea de informaţii
hi-tech, războiul informaţional şi lovirea sateliţilor în
spaţiu. Rusia, China şi chiar Europa sunt lăsate în urmă.
O consecinţă importantă pentru NATO va fi “diviziunea
muncii”, SUA asigurând sprijin hi-tech şi europenii, în
special Marea Britanie şi Franţa, asigurând trupe terestre.
Progresele semnificative ale tehnologiei militare
schimbă chiar natura războiului viitorului. Această nouă
tehnologie promite să înzestreze forţele moderne cu o
conştientizare situaţională fără precedent, fiind astfel
capabile să descopere şi să distrugă orice ţintă, înainte
să poată fi ameninţate. Aceste tehnologii sunt aplicabile
întregului spectru de conflicte, de la războiul interstatal
regional şi până la conflictul de intensitate redusă, cum ar
fi operaţiunile de sprijin al păcii. De asemenea, ele vor fi
disponibile şi adversarilor, şi, deşi s-ar putea să nu dispună
de ultima generaţie de arme, ţările sărace sau actorii
nonstatali vor avea capabilităţi mult mai eficiente. Adversarii
care posedă numai tehnologie învechită vor găsi
218 IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003