Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

AGENDA NATO
externe.
„Praga va rămâne o conferinţă istorică, ea fiind o
conferinţă a extinderii, o a doua conferinţă a extinderii,
dar de această dată cu şapte membri, în momentul în care
peste câteva zile la Copenhaga, Uniunea Europeană va
proceda la propria sa extindere. La summit s-a avut în
vedere şi problema adaptării structurilor sale de forţe şi
a structurilor de comandă, structurarea unei alianţe mai
hotărâte îndreptate spre viitor, alianţă care integrează
problemele timpurilor noastre” – a declarat preşedintele
Franţei, Jacques Chirac, la încheierea lucrărilor Summitului.
Miza summit-ului este foarte importantă. Dubla extindere,
la Praga şi la Copenhaga (a UE), marchează o etapă
importantă în istoria Europei care, devenind conştientă de
solidaritatea sa, s-a angajat într-un proces de extindere
până la capăt. Un alt pas se va face la Copenhaga, în
spiritul respingerii oricărei fracţionări în cadrul Europei.
Cele două summit-uri nu constituie un final, ci etape
ce lasă să se întrevadă, fără nici o îndoială, extinderile
ulterioare, când situaţia politică, economică şi socială a
ţărilor în cauză o va permite. Praga consacră noţiunea de
„uşă deschisă”.
Presa americană a insistat, la rândul ei, atât asupra
importanţei extinderii NATO cu şapte noi state din Europa
Centrală şi de Răsărit, cât şi asupra noilor realităţi
geostrategice care reflectă evoluţia organizaţiei.
Conform Washington Post, „această conferinţă la
vârf insuflă multă speranţă”. Pentru New York Times este
vorba de „o întoarcere politică surprinzătoare”, şi această
dorinţă a naţiunilor de a se alătura Alianţei marchează o
„adevărată voinţă de consolidare democratică”. Cotidianul
insistă, de altfel, asupra „necesităţii de democratizare
pentru a stabiliza aceste ţări”.
Pentru comentatori, de acum înainte, raţiunea de a fi a
Alianţei o constituie lupta împotriva terorismului. După
Washington Post, „terorismul islamic a înlocuit Uniunea
Sovietică pentru a cristaliza frontul comun al NATO”.
Pentru Wall Street Journal, Conferinţa la vârf de la Praga
a însemnat „un act de sfidare faţă de ameninţările pe
care le prezintă terorismul”, iar adăugându-se că „Praga
nu marchează doar sfârşitul unui ciclu istoric, dar şi un
nou punct de plecare care arată valoarea angajamentului
american pe termen lung în favoarea democraţiei în
lume”. Washington Post estima că repoziţionarea NATO
şi noile sale ambiţii internaţionale „pot justifica crearea
unei armate europene”.
Preşedintele american G. W. Bush a afirmat, cu prilejul
vizitei la Bucureşti din 23 noiembrie 2002, că România
trebuie să devină podul NATO către o „nouă Rusie” care
nu trebuie să se teamă de extinderea NATO prin invitarea
a şapte foste ţări comuniste. „În viitorul paşnic pe care îl
construim, România poate ajuta Alianţa ca pod către noua
Rusie”, a declarat G. W. Bush, care a încheiat în capitala
României turneul european care l-a purtat de la Praga la
Sankt Petersburg, unde l-a întâlnit pe preşedintele rus
Vladimir Putin, şi apoi spre Vilnius şi Bucureşti.
Conferinţa privind evoluţia
dialogului mediteranean
Între 22-24 noiembrie a avut loc la Barcelona conferinţa
internaţională „Europa, Statele Unite şi Mediterana”,
la care au participat înalţi responsabili, universitari şi
reprezentanţi din lumea afacerilor din ţările membre
NATO şi ai dialogului mediteranean. Ordinea de zi a fost
ambiţioasă, incluzând toate aspectele evoluţiei dialogului
mediteranean: echilibrul de găsit între extinderea către Est
şi cooperarea cu Sudul, incidenţele atentatelor de la 11
septembrie şi ale conflictelor regionale asupra dialogului
pe care NATO şi UE îl poartă cu ţările mediteraneene. Pe
lângă aspectele politice şi militare ale cooperării au fost
luate în calcul şi dimensiunile economice, industriale şi
umane.
Conferinţa a fost organizată de Institutul Aspen din
Italia şi de Institutul European pentru Mediterana, fiind
patronată în special de Biroul de Informaţii şi de Presă
al NATO.
Gestiunea (managementului) crizelor
În ultimul deceniu, NATO a alocat din ce în ce mai
multe resurse şi timp pentru gestionarea crizelor. În
prezent, Alianţa este angajată în trei astfel de operaţiuni
în fosta Iugoslavie şi susţine lupta împotriva terorismului
purtată de SUA.
Pe de altă parte, pe măsură ce NATO îşi îmbunătăţeşte
capacităţile sale militare, acest domeniu de activitate pare
să aibă o importanţă din ce în ce mai mare.
Relaţiile NATO, Albania, FRI a Macedoniei
La 29 noiembrie, lordul G. Robertson a vizitat Albania
şi fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei pentru a discuta
rezultatele Summit-ului de la Praga. El a explicat celor
două ţări că porţile Alianţei rămân deschise, cerându-le
să-şi continue reformele. La Praga, ele au fost încurajate
să-şi continue eforturile pentru a atinge acest obiectiv.
Secretarul General NATO a insistat în mod deosebit
asupra necesităţii luptei împotriva criminalităţii organizate
la scară internaţională şi a salutat iniţiativa ca Albania,
Croaţia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei să
lucreze împreună în vederea aderării la NATO.
Vizita secretarului general NATO în Federaţia
Rusă
În prima parte a lunii decembrie 2002, lordul G.
Robertson s-a deplasat în Federaţia Rusă. Ziarul Izvestia
a punctat similitudinea declaraţiilor lui Robertson şi ale
212 IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003