Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

ACTUALITATEA POLITICO-MILITARĂ
urmează să adere la Alianţa nord-atlantică. Prin urmare,
coordonatele şi parametrii la care se efectuează reforma
în armatele statelor membre N.A.T.O. îşi pun amprenta
şi asupra reformei din Armata României, îndeosebi pe
dimensiunea profesionalizării instituţiei militare.
3. Consecinţe posibile ale profesionalizării armatei
Profesionalizarea armatei datorită consecinţelor sociale,
economice, politice, militare şi psihosociale pe care
le poate genera are atât adepţi, cât şi adversari. 10 Printre
aceste consecinţe posibile şi probabile se află următoarele:
1) costul mai mare al armatei de profesie în comparaţie cu
armata de masă. Opiniile specialiştilor sunt împărţite în
ceea ce priveşte costul unei armate de profesie 11 . Pe termen
scurt, se pare că pentru a avea o armată de profesionişti
trebuie să se cheltuiască mai mulţi bani, dar, pe termen
lung, costurile devin mai mici. Aceasta (din urmă) dacă
se au în vedere: creşterea duratei de funcţionare şi a stării
de operativitate a tehnicii de luptă mânuită, exploatată şi
întreţinută de specialişti şi nu de amatori, care de la venirea
în armată şi până la trecerea în rezervă, de regulă, numără
câte zile mai au de efectuat din stagiul militar; cheltuielile
care se fac pentru echiparea, hrănirea, cazarea, asistenţa
medicală a celor care execută stagiul militar obligatoriu le
pot depăşi pe cele cu militarii voluntari; cheltuielile care se
fac periodic pentru instruirea celor conscrişi, pe total, sunt
mai mari ca cele pentru militarii cu contract (un militar
angajat pe bază de contract este pregătit profesional la
intrarea în sistem); 2) probleme în asigurarea efectivelor
necesare. Conscripţia, pentru a funcţiona bine, nu are
nevoie decât să se arate legitimă, dar armata de profesie
este supusă regulilor pieţei muncii, resimţindu-i din plin
fluctuaţiile. Pe moment, la noi, nu sunt încă probleme deosebite,
în acest caz, pentru că economia nu funcţionează
la parametrii înalţi. Cu alte cuvinte, oferta de locuri de
muncă în sectorul civil, mai ales privat, nu este la nivelul
cererii. În plus, locurile de muncă din armată, în prezent,
sunt mai sigure ca în celelalte sectoare de activitate şi aparent
mai bine remunerate. Totodată, aici poate interveni,
cu o influenţă negativă semnificativă, factorul demografic.
Armata are, de regulă, nevoie de anumite categorii de
populaţie, şi anume, de grupe de vârstă tânără (20-25 ani).
Dar, în fiecare generaţie, cam 15-20% din tineri nu sunt
apţi pentru serviciul militar, din cauze diverse (fizice, psihice
sau/şi psihotehnice). De aici, unele dificultăţi în recrutarea
numărului necesar. Totodată, trebuie avută în vedere
tendinţa scăderii accentuate a populaţiei în ţara noastră.
În acest context, se cuvine menţionată tendinţa sporirii
numărului femeilor din armată ca ofiţeri şi subofiţeri,
mai ales. Cu toate aceste restricţii, totuşi, accentul se cere
pus pe calitatea resursei umane, căci, aşa cum subliniază
specialiştii militari occidentali, “succesul depinde, mai
presus de toate, de oameni” 12 . Aceasta înseamnă că atât
în selecţionarea şi pregătirea militarilor profesionişti,
cât şi a rezerviştilor, trebuie avute în vedere următoarele
aspecte: recrutarea şi menţinerea în structurile militare a
celor mai buni bărbaţi şi femei, indiferent de naţionalitate
şi religie, proveniţi din toate categoriile sociale; instruirea,
motivarea şi echiparea corespunzătoare a acestora, astfel
încât opţiunea lor pentru profesia militară în detrimentul
unor ocupaţii în sectorul privat să fie susţinută prin
argumente plauzibile; stabilirea unor trasee de evoluţie
în carieră care să ofere atât o perspectivă clară privind
satisfacerea aspiraţiilor profesionale individuale, cât şi
realizarea năzuinţelor familiilor militarilor; 3) efectele
asupra structurii armatei. Trecerea la armata de profesie
antrenează, de obicei, un anumit număr de transformări
structurale. Prima priveşte coborârea volumului forţelor
terestre, care este concomitent cauză şi efect: cauză, pentru
că dacă se suprimă conscripţia se prevede o reducere
a nevoilor forţelor terestre şi efect, întrucât creşterea
constantă a bugetului pe un militar limitează în mod necesar
nivelul teoretic al efectivelor, şi, de asemenea, pentru
că forţele terestre au cele mai mari dificultăţi în recrutarea
personalului. În cele din urmă, se cere acţionat în aşa fel
încât echipamentele de înaltă tehnologie care conduc la
diminuarea efectivelor să nu rămână în hangare din lipsă
de personal. A doua transformare a peisajului militar decurge
direct din prima. Înlocuind oamenii cu mijloace de
luptă perfecţionate de care anterior se dispunea, forţele
terestre au ajuns la practica din marină şi aviaţie, folosirea
unui număr redus de militari pe funcţii riguros definite. În
condiţiile unei durate mari a luptelor (peste câteva luni de
zile) s-a constatat că sunt necesare rezerve capabile să-i
înlocuiască pe cei care au luptat de la început, pentru a se
menţine eficacitatea acţiunilor de luptă la nivelul iniţial.
Al treilea efect de structură rezidă într-o îmbătrânire a
populaţiei militare, ca urmare a creşterii proporţiei personalului
de carieră şi a trecerii la o armată cu o mare
densitate tehnologică. O a patra modificare a structurii o
constituie creşterea proporţiei reprezentanţilor categoriilor
sociale defavorizate în armată. Persoanele din aceste categorii
vor accepta, mult mai uşor decât ceilalţi, condiţiile
oferite de armată la angajare; 4) impactul instituţional.
Transformările cele mai subtile, dar şi mai puţin percepute,
sunt cele ce ţin de însăşi instituţia militară. Armata,
supusă presiunilor pieţei muncii şi culturii din ce în ce mai
liberale, precum şi progresului tehnic şi tehnologic, tinde
să evalueze totul din prisma câştigurilor şi a pierderilor,
renunţând la ceea ce avea specific (coeziune, simboluri,
norme şi valori proprii, tradiţii, relaţii interpersonale apreciative
etc.). O asemenea viziune tinde să-i facă pe militari
să se simtă specialişti înainte de a fi soldaţi, deci de a-şi
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
21