Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

AGENDA NATO
NATO – dinamică 2002
Redacţia
Anul 2002 a stat sub semnul remodelării NATO, în
perspectiva Summit-ului „extinderii robuste”, de la Praga.
Ca puncte centrale ale dezbaterii în cadrul Alianţei s-au
detaşat: completarea Conceptului Strategic în raport
cu noile riscuri şi ameninţări (terorismul internaţional,
proliferarea armelor de nimicire în masă, prevenirea
crizelor politico-militare şi gestionarea crizelor etc.);
reorganizarea structurilor de comandă şi execuţie; problematica
capabilităţilor militare şi cea a forţelor integrate
multinaţionale; extinderea Alianţei; crearea unei Forţe
de Reacţie Rapidă NATO; relaţiile în cadrul NATO între
„pilonii” european şi nord-american; relaţiile NATO-UE;
raporturile cu partenerii, în primul rând cu Federaţia
Rusă şi Ucraina; poziţia Alianţei în viaţa internaţională,
în principal faţă de problema Irakului etc.
Lunile mai şi noiembrie 2002 au fost cele mai bogate
în evenimente semnificative pentru fizionomia Noului
NATO. Astfel, Consiliul Nord-Atlantic a decis la 14 mai, la
Reykjavik, să propună invitaţii necondiţionate de aderare
pentru statele candidate. De asemenea, s-a hotărât crearea
unui nou Consiliu NATO-Federaţia Rusă.
Spre sfârşitul lunii mai, preşedintele George W. Bush
a efectuat un turneu în Europa, cu întâlniri la cel mai înalt
nivel cu principalii şefi de stat şi de guvern, inclusiv cu V.
Putin. Cu acest prilej s-a semnat, la 24 mai, noul Tratat de
reducere a arsenalelor strategice şi Declaraţia cu privire
la noul Parteneriat SUA-F. Rusă. La 24 mai a avut loc
sesiunea de primăvară, a Adunării Parlamentare NATO,
iar la 28 mai Summit-ul NATO-Rusia. La 27 mai 2002 s-a
inaugurat prima Misiune Militară NATO la Moscova.
Consiliul NATO-Rusia, nou constituit la 28 mai 2002,
îşi propune să dezbată şi să ia de comun acord decizii,
în principal în problemele luptei împotriva terorismului
internaţional, managementului crizelor, apărarea
antirachetă şi contracararea proliferării armelor nucleare.
F. Rusă nu se va putea opune nici prin veto extinderii
NATO. După analistul D. E. Sanger, F. Rusă a devenit
„participant, dar nu membru deplin” la activităţile NATO.
Faţă de vechiul Consiliu NATO-Rusia, noul Consiliu
permite F. Ruse să participe la toate fazele discutării şi
elaborării unor decizii comune (anterior, discuţiile NATO-
F. Rusă începeau abia la un acord prealabil). Efectele
imediate ale noului parteneriat NATO-Rusia pot fi di-
rect asociate tentativelor internaţionale de reglementare
paşnică a conflictului periculos din Orientul Apropiat.
Lărgirea NATO
Anul 2002 a marcat o etapă decisivă pentru şapte
dintre cele zece state candidate la includerea în
NATO.
Aplicarea MAP în toate statele candidate a conferit
mai multă coerenţă procesului de extindere NATO. În
ansamblul său, acest proces a beneficiat de o direcţie
doctrinară şi politico-militară unitară, de structuri de
planificare, conducere, informare, control, asistenţă,
evaluare etc. Statele candidate – în special, ţările baltice,
România, Bulgaria, Slovenia şi Slovacia (la care se
adaugă F. R. I. a Macedoniei, Albania şi, în perspectivă,
poate Croaţia şi Ucraina) – au fost subordonate ca o
„comunitate de parteneri” şi îndrumate să coopereze în
vederea aderării. În mod uniform, s-a urmărit o agendă
de integrare ce conţine indicatori politici (democraţie,
pluralism, respectarea drepturilor omului), economici
(economie liberă de piaţă), militari (reforma sistemului
militar, PfP, participarea la operaţii de pace şi la CJTF,
apropierea de standardele NATO, interoperabilitatea
etc.) şi legislativi (legislaţia referitoare la controlul civil
democratic, planificarea apărării, transparenţa bugetelor
militare, reorganizarea armatei, reformarea instrucţiei,
îmbunătăţirea dotării în sensul standardelor NATO etc.).
O condiţie obligatorie a accederii la NATO rezidă în
stabilirea şi respectarea relaţiilor de bună vecinătate şi a
principiilor ONU şi OSCE, ilustrate prin perfectarea de
tratate din această speţă. Altă condiţie se referă la voinţa de
a susţine solidaritatea de Alianţă, în mod expres acţiunile
împotriva terorismului internaţional.
Conducerea NATO a adoptat criterii suplimentare pentru
statele aspirante şi partenere. Statele aspirante urmau
să probeze că au voinţa şi capacitatea de a acţiona politic,
diplomatic, economic, militar pentru combaterea terorismului
internaţional şi altor ameninţări specifice începutului
mileniului III (emigraţia ilegală, crima organizată,
comerţul cu produse, arme şi accesorii nucleare).
În Ţările Baltice în prim-plan s-au situat: doctrina şi
procedurile comune prin cooperarea cu Multinational
Corps Northeast. Se preconizează ca Forţa Navală Baltică
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
207