Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

AGENDA NATO
garantarea şi promovarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale
şi a siguranţei cetăţenilor; consolidarea unui regim
politic democratic, bazat pe respectarea Constituţiei şi pe
supremaţia legii; asigurarea existenţei statului naţional
român, suveran şi independent, unitar şi indivizibil;
sprijinirea legăturii cu românii din afara graniţelor ţării,
pentru conservarea identităţii lor; participarea României
la asigurarea securităţii şi stabilităţii în Europa.
Orientarea politicii interne şi externe româneşti se
bazează pe: menţinerea şi dezvoltarea statului unitar,
suveran, independent, indivizibil, de drept, democratic şi
social; dezvoltarea unei economii libere, dinamice, viabil
competitive, integrabilă în sistemul economic european
şi mondial; asigurarea prosperităţii generale a societăţii
româneşti şi a securităţii cetăţenilor ţării; dezvoltarea
culturii şi vieţii spirituale în acord cu valorile naţionale
tradiţionale şi cu cele universale; afirmarea statului
român ca factor de stabilitate pe plan zonal şi continental
şi creşterea contribuţiei sale la edificarea climatului de
securitate şi pace.
Vitale sunt ca obiective de securitate şi dezvoltare
durabilă: păstrarea independenţei, suveranităţii teritoriale
a statului român, în condiţiile specifice aderării la NATO
şi integrării ţării în Uniunea Europeană; garantarea ordinii
constituţionale, consolidarea statului de drept şi a
mecanismelor democratice de funcţionare a societăţii
româneşti, prin: asigurarea libertăţilor democratice ale
cetăţenilor, drepturilor şi îndatoririlor constituţionale,
egalităţii şanselor; perfecţionarea sistemului politic şi dezvoltarea
modalităţilor de realizare a solidarităţii sociale;
relansarea economiei naţionale, combaterea sărăciei şi a
şomajului; perfecţionarea mecanismelor economiei de
piaţă şi a disciplinei financiare; modernizarea instituţiilor
de apărare şi de ordine publică; garantarea siguranţei
cetăţeanului şi optimizarea capacităţii de participare la
acţiunile internaţionale pentru combaterea terorismului
şi a crimei organizate etc.
Demersul constant al României de integrare în sistemele
euro-atlantice s-a axat în permanenţă pe interesele
fundamentale ale statului şi pe estimarea corectă şi
flexibilă a evoluţiilor din mediul extern de securitate. Astfel,
conducerea politică de la Bucureşti consideră NATO
ca un cadru al păcii şi stabilităţii în spaţiul euro-atlantic şi
ca un sprijin, absolut necesar, pentru asigurarea securităţii
statului român. În egală măsură, procesele de coagulare
europene sunt considerate benefice pentru ţara noastră.
Aderarea României la NATO – obiectiv fundamental al
politicii „interesului naţional” – nu poate fi deci separată
sau contrapusă procesului integrării în UE. Hotărârea
Consiliului UE de la Copenhaga din decembrie 2002, de
a stabili în termeni clari integrarea României în Uniune
a fost receptată la Bucureşti ca un sprijin în favoarea
eforturilor naţionale de integrare în Europa. Integrarea în
UE presupune la rândul ei o transformare instituţională şi
economică radicală, şi implementarea unui set de valori cu
adevărat moderne; în condiţiile în care interesul naţional
impune ca România să se manifeste ca un stat democratic
de drept, cu o economie prosperă, o stabilitate socială
solidă, un nivel de trai ridicat, UE oferă o posibilitate
viabilă de îndeplinire a acestor obiective vitale.
În concluzie, o simplă parcurgere a agendei problematicii
intereselor „naţionale” promovate de România
evidenţiază convergenţa lor cu cele ale SUA, cu tendinţele
fundamentale din cadrul comunităţii statelor democratice.
Pe plan global, România înţelege să pledeze în sensul
armonizării intereselor marilor actori, în conformitate cu
principiile democraţiei, cooperării şi drepturilor omului.
De altfel, sprijinul marilor democraţii industrializate dezvoltate
este o condiţie obligatorie pentru România – ca
şi pentru alte state est şi sud-est europene – în vederea
rapidei modernizări a societăţii.
3. Parteneriatul Strategic SUA-România
Parteneriatul Strategic dintre România şi SUA este,
din punct de vedere juridic, formula de coordonare pe
care părţile au convenit să o adopte în vederea realizării
unor obiective comune de interes major. Conceptul
Parteneriatului Strategic a fost cristalizat cu ocazia vizitei
preşedintelui american B. Clinton, în vara anului 1997.
Un cadru concret s-a stabilit prin negocieri cu delegaţia
condusă de Marc Grossman, asistent al secretarului de stat
al SUA, aflată în România, între 4-5 octombrie 1997.
Parteneriatul se plasează la nivelul obiectivelor strategice
ale ambelor părţi:
• dezvoltarea cooperării economice şi politice bilaterale
• sprijinirea eforturilor de pregătire a României pentru
aderarea la NATO şi la celelalte structuri euro-atlantice
• sporirea contribuţiei României la asigurarea
securităţii Europei Centrale şi de Sud-Est
• consolidarea democraţiei şi acordarea de sprijin din
partea SUA pentru accelerarea reformei economice.
În mod concret, cooperarea româno-americană se
structurează pe dimensiunile:
• reformei economice şi politice
• relaţiilor militare
• problemelor de securitate regională
• riscurilor neconvenţionale de securitate.
Cele mai semnificative activităţi de parteneriat au
vizat:
a) Obţinerea sprijinului SUA pentru invitarea
României la NATO
b) Colaborarea benefică în cadrul campaniei
internaţionale împotriva terorismului
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
197