Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

EVENIMENT STRATEGIC
reuşi la fel de bine. Acesta poate fi, bineînţeles, unul din
motivele pentru care coaliţia a trecut atât de repede, fără
o pregătire mai îndelungată de foc, la ofensiva terestră.
Întreaga lume, conectată electronic la război prin intermediul
Internet-ului, al posturilor de radio şi televiziune,
a asistat la o pregătire de foc realizată cu proiectile de
foarte mare precizie, pe obiective punctiforme, şi nu de
suprafaţă, iar ulterior la o ofensivă impetuoasă, pe adâncimi
de zeci şi chiar 100 de km zilnic, în cazul unor mari
unităţi americane. Tancurile, vehiculele blindate, tunurile
irakiene distruse, întâlnite de corespondenţi pe câmpul
de luptă, vădesc cunoaşterea temeinică a dispozitivelor
adversarului, acţionarea pe principiul eficienţei maxime,
prin lovirea lor selectivă şi pe priorităţi. Învăţămintele din
„Desert Storm”, ca şi cele ale războiului din fostul spaţiu
iugoslav, în care au fost înregistrate efecte colaterale numeroase,
sau cele ale campaniei mai recente din Afghanistan,
unde au acţionat forţe speciale, şi-au găsit, în actuala
confruntare, o materializare superioară. Se constată o finalizare
mai precisă a acţiunilor în luptă rachetă-antirachetă
(prin interceptarea rachetelor lansate de irakieni în nordul
Kuweitului), în lovirea punctiformă – pe bază de dirijare
prin laser, pe teledetecţie şi determinare a parametrilor
de dispozitiv – a bazelor de lansare, utilizarea intensă a
sistemelor de lovire de înaltă precizie, dar şi a tehnicilor
de protecţie individuală. Loviturile au ţintit punctele de
dirijare a rachetelor, mijloacele antiblindate etc. Ca urmare
a folosirii cu succes a acestei tehnologii performante,
inteligente, după trei zile, aviaţia coaliţiei deţinea deja
supremaţia aeriană asupra teritoriului Irakului.
Raţionalizarea timpului, cumulată cu superioritatea
calitativă şi numerică a mijloacelor folosite pentru distrugerea
unor obiective strategice din capitala irakiană şi din
alte oraşe de pe teritoriu, s-a vădit în repeziciunea anihilării
apărării antiaeriene, eficacitatea rachetelor de croazieră
sau a aviaţiei de bombardament angajate în luptă. Valurile
copleşitoare de avioane şi rachete ce s-au abătut asupra
Capitalei, mai ales în cea de-a treia noapte de război, dar
şi după aceea, au acţionat aproape nestingherit la obiectiv,
obţinând rezultatele scontate. Raportul de forţe covârşitor,
îndeosebi din punct de vedere tehnic şi al instruirii, în
favoarea coaliţiei, a făcut ca etapele operaţiilor să fie
parcurse cu repeziciune, într-un ritm alert şi cu atingerea
tuturor obiectivelor, mai ales pe palierul primelor zile
şi nopţi de acţiune. Ulterior, însă, trupele americane şi
britanice nu s-au mai deplasat, spre nord, pe direcţiile
ordonate, practic în coloană, fără a întâlni rezistenţe
semnificative. Deja din cauza rezistenţei acerbe întâlnite
în jurul localităţilor Basra, Nassiryia, Umm Qasr, forţele
coaliţiei au început să înregistreze unele pierderi.
Reacţia cea mai promptă şi eficace a regimului de la
Bagdad, deşi negată cu vehemenţă la posturile de radio
şi televiziune irakiene de ministrul informaţiilor, s-a înregistrat,
din prima zi, în câmpurile petrolifere de la vest de
oraşul Basra, unde se părea că irakienii au trecut imediat
la incendierea puţurilor de petrol. Oficialii regimului au
susţinut că acestea din urmă sunt încă viabile, ei dând foc
numai unor şanţuri cu petrol, pentru a crea o perdea de
fum care să împiedice observarea şi lovirea dispozitivelor
proprii. Dacă ne vom aminti că, în războiul trecut, cele
700 de sonde incendiate de oamenii lui Saddam, care au
necesitat miliarde de dolari şi aproape 9 luni pentru a fi
stinse, erau kuweitiene, parcă o asemenea atitudine de
protejare ar avea sens. Pentru a înlătura orice surpriză,
câmpurile petrolifere au fost luate foarte rapid sub control
de comandouri speciale aliate, în nord, la graniţa cu Turcia,
dar şi în sud, pe teritoriul peninsulei Faw, unde soldaţi
britanici au preluat în pază deja instalaţiile şi conductele
petroliere.
Desigur că operaţiile terestre au multe necunoscute
ce scapă observatorilor militari, datorită măsurilor stricte
luate de beligeranţi pentru apărarea secretului. În această
confruntare de proporţii, în special din cea de-a doua zi de
lupte, peste dispozitive, în sectorul britanic mai ales, dar
şi la americani, s-a aşternut „ceaţa războiului”, secvenţă
secretizantă urmărind protecţia strictă a informaţiilor
asupra acţiunilor militare. Mai mult ca sigur că acesteia i
s-a adăugat o intensă activitate de dezinformare realizată
de serviciile specializate, astfel încât perspectiva misiunilor
să rămână pe mai departe „în ceaţă”, până în clipa
declanşării lor, când trebuiau să constituie o surpriză
totală pentru partea adversă.
Date fiind deciziile iniţiate şi respingerea soluţiei
adoptate pentru rezolvarea problemei irakiene de către
unele state membre ale Consiliului de Securitate al ONU
sau ale comunităţii internaţionale, dar şi amplele manifestaţii
antirăzboi, inclusiv din statele coaliţiei, planificatorii
militari americani şi britanici au adoptat, după
primele zile de război, strategia evitării pe cât posibil a
luptelor de gherilă urbană, ce ar provoca ample şi inevitabile
pierderi umane din rândul ostaşilor şi al populaţiei
civile. Cele mai multe tipuri de arme şi muniţii inteligente
de ultimă generaţie nu au fost folosite din acelaşi motiv.
Deşi intensitatea operaţiei „Şoc şi groază” făcea posibilă
producerea întâmplătoare de victime din rândul populaţiei
civile, oficialii coaliţiei nu au vrut să contribuie deliberat
la aceasta. Ca atare, nu au avizat bombardarea unor şcoli,
spitale, alte obiective civile din localităţi - unde existau
informaţii că Saddam Hussein ar fi ordonat instalarea de
trupe şi echipamente militare pentru a se proteja – evitând
astfel să provoace victime din rândul copiilor, femeilor,
bărbaţilor şi indignarea opiniei publice internaţionale.
Cu toate măsurile preventive luate de aliaţi, continuarea
operaţiunilor, bătălia pentru Bagdad, Basra, Kirkuk şi alte
oraşe irakiene au produs victime numeroase, militare şi
civile şi de o parte şi de cealaltă.
Tentativele reprezentanţilor armatei americane de a
192 IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003