Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

PUNCTE DE VEDERE
Cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?”
(Corinteni – 9:7)
Creştinismul s-a afirmat, însă, în mod expres ca o
religie a „iubirii şi păcii universale”: „Voi nimici carele
de război din Efraim, şi caii din Ierusalim, şi arcurile de
război vor fi nimicite. El va vesti neamurilor pacea, şi
va stăpâni de la o mare la cealaltă, şi de la râu până la
marginile pământului.” (Zaharia - 9:10). Iisus Hristos
către Petru: „Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce
scot sabia de sabie vor pieri” (Matei 26:52) sau „…Eu
vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei
ce vă bleastemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă
pentru cei ce vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui nostru care
este în ceruri; căci El face să răsară soarele peste cei răi
şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei
nedrepţi” (Matei 5:44, 45). În Biblie, salvarea se obţine
prin mărturisire şi convingere; chiar şi în Vechiul Testament
nu era nevoie ca israeliţii să-şi promoveze credinţa
prin sabie, deoarece Dumnezeu promisese să lupte pentru
ei şi să aducă naţiunile la uşa lor pentru a învăţa să se
închine cu adevărat la Dumnezeu (Zaharia 8:20-22).
Deşi izvoarele Bibliei şi Coranului par a fi comune,
doctrina Coranului este relativ diferită de Biblie. Astfel,
Mohammed consideră că „paradisul se află sub umbrele
săbiilor”, dar îşi îndeamnă adepţii să-i lase pe necredincioşi
singuri să aştepte cu răbdare ca Domnul să-i pedepsească:
„aşa că lăsaţi-i până când vor întâlni ziua lor şi vor leşina
… Şi pentru cei nelegiuiţi mai este, încă o pedeapsă afară
de aceasta … Şi aşteaptă cu răbdare judecata Domnului
tău, căci tu eşti în ochii Noştri” (Sura 52:45, 47, 48). Calea
întâmpinării opoziţiei cu răbdare şi persuasiune - „Cheamă
la drumul Domnului cu înţelepciune şi prin îndemânare
frumoasă şi ceartă-te cu ei cum e mai frumos. Domnul
tău ştie cine s-a abătut de la căile Lui şi El îi cunoaşte pe
cei bine ocârmuiţi” (Sura 16:126); „Niciodată binele şi
răul nu vor fi deopotrivă. Îndepărtaţi răul cu ce este bine”
(Sura 41; 34) – este părăsită, în timp versetele „iertării şi
îndurării” fiind înlocuite cu cele „ale sabiei”:
„Războiul vă este orânduit şi el vă este urât. Poate
că urâţi tocmai ceva ce este bun pentru voi şi iubiţi ceva
ce este rău pentru voi; însă Dumnezeu o ştie aceasta, iar
voi nu o ştiţi” (Sura 2:212, 213);
„Dacă însă au trecut lunile cele sfinte, atunci
omorâţi-i pe păgâni, unde îi aflaţi, şi-i apucaţi şi-i
împresuraţi. Pândiţi-i în toate cursele, iar dacă se căiesc
şi împlinesc rugăciunea şi dau milostenii, atunci daţi-le
drumul, căci Dumnezeu este iertător şi milostiv” (Sura
9:5).
Războiul poate fi dus în anumite limite, existând, însă,
şi excepţii: „Luna cea sfântă pentru luna cea sfântă iar
templele pentru răzbunare; cine vă atacă, atunci atacaţi-l
şi pe el întocmai cum v-a atacat pe voi şi temeţi-vă de
Dumnezeu şi să ştiţi că Dumnezeu e cu aceia care se tem
de el.” (Sura 2: 190). Mesajul este că se permite ducerea
Războiului religios şi în luna cea sfântă, în care, din orice
alt motiv, războiul este interzis. De asemenea, se permit
luptele pentru religie în sanctuarul de la Mecca. Se pare
că există prevederi şi pentru cei ce au statutul de „necombatant”
din tabăra opusă: „Luptaţi-vă pentru calea lui
Dumnezeu împotriva celor ce voiesc să se lupte cu voi,
însă nu începeţi cu nedreptul, căci Dumnezeu nu-i iubeşte
pe cei nedrepţi”. (Sura 2: 186). Starea prizonierilor este
şi ea luată în calcul: „Şi dacă întâlniţi necredincioşi, jos
cu gâturile, până ce i-aţi măcelărit, şi legaţi tare cătuşele.
Şi după aceea sau îndurare sau răscumpărare, până
ce a depus războiul sarcina sa. Aşa! Cred de ar fi voit
Dumnezeu, singur s-ar fi răzbunat asupra lor…” (Sura
47: 4-5). Conform şcolii hanafite, orânduiala conţinută în
aceste două versete ale surei 47 (Sura lui Mahommed) a
avut valoare numai pentru lupta de la Bedr. Potrivit şcolii
shiite, însă, această orânduială rămâne valabilă permanent.
Duşmanii prinşi după luptă pot fi eliberaţi pentru bani de
răscumpărare, sau fără bani la schimb pentru prizonieri
musulmani.
În Sura 22:57 se promit recompense pentru cei ce mor
în Jihad: „Iar cei ce purceseră pe drumul lui Dumnezeu,
apoi fură ucişi sau muriră, pe aceia îi va îngriji Dumnezeu
cu îngrijire frumoasă.”
„Luptaţi cu aceia care nu cred în Dumnezeu şi în
ziua de apoi şi nu opresc ceea ce a oprit Dumnezeu şi trimisul
Său, şi nu mărturisesc mărturia adevărului – dintre
cei cărora li s-a dat scriptura – până ce nu dau tributul din
mână şi sunt supuşi… Şi zic iudeii „Uzair (Ezdra) este
fiul lui Dumnezeu, iar creştinii zic ”Mesia este fiul lui
Dumnezeu!” … Bată-i Dumnezeu.” ( Sura 9:29-31).
„Mi s-a ordonat să lupt până când oamenii vor
spune „nimeni nu are dreptul la închinare decât Allah şi
averea şi viaţa lui vor fi salvate de către mine în afara
legii islamice, iar socotelile lui vor fi faţă de Allah” (Sura
4:196).
„De veţi fi omorâţi pentru drumul lui Dumnezeu sau
veţi muri, este iertarea lui Dumnezeu şi îndurarea sa mai
bună decât (toate averile) câte le-aţi adunat. Căci dacă
veţi muri sau veţi fi omorâţi, vă veţi aduna la Dumnezeu”.
( Sura 3: 151-153).
„Să nu crezi că-s morţi cei ce fură omorâţi pe
Drumul lui Dumnezeu, ci că sunt vii la Domnul lor, unde
sunt bine îngrijiţi. Ei se bucură cu ceea ce le-a dat Domnul
lor ca binefacere şi se veselesc asupra celora care n-au
ajuns la ei, însă le vor urma. Asupra lor nu vine nici frică,
nici întristare. Ei se veselesc asupra harului lui Dumnezeu
şi a binefacerii Sale şi că Dumnezeu nu lasă să se piardă
răsplata credincioşilor.” (Sura 3:163-164).
Se stabilesc patru tipuri de pedeapsă pentru cei ce se
opun: „Însă partea celor ce se împotrivesc lui Dumnezeu
şi trimisului său şi caută să facă stricăciune pe pământ
va fi că ei vor fi omorâţi sau crucificaţi, sau li se vor tăia
186 IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003