Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

PUNCTE DE VEDERE
numi „principiul alb” al globalizării (nimeni nu mai este
singur), şi „principiul negru” al acesteia (nimeni nu mai
este în siguranţă). Şi de aici riscul ca, în ciuda „liberei
circulaţii” a securităţii, să înregistrăm o scădere în intensitate
a mai tuturor indicatorilor siguranţei. Iar reglarea
unei asemenea situaţii depăşeşte cu mult nivelul teoretic,
al redefinirilor conceptuale. O concluzie ar fi că, şi după
finele Războiului Rece ne plasăm într-un continuum al
erei ameninţărilor nucleare, sub o formă cert diferită, dar
imposibil de ignorat, din cel puţin un motiv – în final,
efectul este acelaşi.
În ciuda temerilor „nucleare” care „colorau” lumea
bipolară înainte de 1990, omenirea nu a trăit „the day
after...”. Mai rămâne să se asigure că nu se află nici în
„the day before...”.
Per total, globalizarea are valenţe atât pentru pace,
cât şi pentru război. Iar demarcaţiile sunt foarte dificil
de făcut. Ea are însă şi proprietatea de a se fi desprins de
decizia umană, directă. Deja ne aflăm pe punctul în care
nici un guvern nu ar putea da, să spunem, o lege antiglobalizare.
Globalizarea pare a fi o tendinţă clară, de neoprit,
a lumii contemporane. Cel puţin sub acest aspect, celebrii
manifestanţi antiglobalizare practică un sport ciudat. La
aceasta s-ar adăuga observaţia generală că este mai uşor
şi mai productiv să îţi fixezi ca scop compromiterea ideii
de folosire a armamentului nuclear decât să vociferezi
împotriva unei globalizări în sine difuze, deci invizibile.
Momentan, se pare că SUA joacă, poate, cartea cea mare
a instituirii unei noi ordini internaţionale. Filoamericani
sau nu, trebuie însă să recunoaştem această nevoie de
ordine şi faptul că haosul şi globalizarea nu pot colabora
la punerea pe roate a unui sistem internaţional.
180 IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003