Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

PUNCTE DE VEDERE
scopului militar. Ultimul principiu este numit principiul
cavalerismului (loialităţii): el interzice metodele perfide
de război, precum utilizarea emblemei Crucii Roşii pentru
a ascunde operaţiuni militare sau purtarea uniformei
militare a inamicului în luptă şi metodele dezonorabile
de inducere în eroare a adversarului, ca eficacitate şi
conducere în cursul conflictului armat, precum simularea
statutului de civil sau a rănirii sau a predării permiţând,
în acelaşi timp, stratagemele de război care nu încalcă
dreptul conflictelor armate, precum mascarea, camuflajul,
ambuscadele, operaţiile simulate ş.a.
Modalitatea normală de aplicare a restricţiilor legale,
politice şi etice în utilizarea forţei este prin intermediul
unui set de reguli formale pentru a fi utilizate la nivel
operaţional şi tactic. Aceste reguli sunt numite Reguli de
Angajare sau ROE (Rules of Engagement). Este important
de notat că aplicarea ROE nu garantează că o acţiune
militară este legală ci, dacă ROE sunt raţionale, ele ar
trebui să ofere un ghid bun pentru comandanţii operaţionali.
În toate tipurile de operaţiuni, ROE sunt emise
pentru a oferi directivă politică, orientare şi instrucţiuni
comandanţilor; ele sunt, în principal, mijloace de definire
a limitelor între care să se facă uz de forţă militară de către
autorităţile internaţionale şi politice.
În plan concret, voinţa politică este prezentată unui
comandant militar prin mijlocirea ROE. Ele reprezintă
modalitatea prin care autoritatea politică reglementează
utilizarea forţei armate în contextul politicii militare aplicabile,
dreptului naţional şi internaţional. Astfel, ROE pot
fi definite ca directive emise de autorităţile politice şi militare
competente pentru a schiţa circumstanţele şi condiţiile
în care propriile forţe navale, terestre şi aeriene să se
confrunte cu adversarul. Ca instrucţiuni specifice emise
de autorităţile politice (militare) cu privire la conducerea
operaţiunilor militare, ROE pot lua câteva forme. În anumite
state, SUA fiind unul dintre ele, există Reguli Standard
de Angajare, care cuprind reguli şi politici standard
vizavi de utilizarea forţei în cursul operaţiunilor militare,
ostilităţilor şi conflictelor prelungite. Acestea se ocupă
de aria largă de operaţiuni, de la pace la război, şi oferă
un model comun pentru dezvoltarea şi implementarea
regulilor specifice de angajare într-o anume operaţiune.
În alte ţări, ROE sunt formulate (sau adoptate) la nivel
politic sau la un înalt nivel strategic. În NATO, autoritatea
care pune în acţiune alt set (mai agresiv sau mai relaxat)
de ROE, ar putea fi delegată comandantului teatrului, dar
nu mai jos de acest nivel.
În toate cazurile, comandantul operaţional trebuie să
se asigure că a înţeles pe deplin regulile primite, după
care le transmite tuturor subordonaţilor, fiind receptiv la
modificarea lor, atunci când este necesar. Este posibil ca
ROE să reprezinte limitări semnificative în planificarea
acţiunilor militare şi ar putea determina alegerea a ceea
ce ar putea fi, în alt context, un curs optim de acţiune.
În cursul operaţiunilor multinaţionale, diferitele ROE
naţionale ar putea fi o restricţie importantă în atingerea
scopurilor operative. Oricum, întotdeauna ROE pot fi şi
trebuie să fie o îmbinare sinergetică între principiile luptei
armate şi legile războiului.
De aceea, pentru forţele armate beligerante de pe
câmpul de luptă este vital ca strategia militară să permită
îndeplinirea scopurilor politice; dacă interesele naţionale
fundamentale nu sunt implicate, ar putea fi necesar să se
aleagă obiectivul politic care poate fi realist atins de forţele
disponibile pregătite, utilizarea forţei militare fiind doar un
mijloc de a atinge obiectivele politice. Dincolo de scopul
politic, obiectivele militare ar trebui să fie clar afirmate.
Politicienii trebuie să separe clar posibilul de imposibil
atunci când decid utilizarea forţei ; acest lucru este, în
mod normal, definit ca “Finalitatea ce trebuie atinsă”.
Aceasta ar trebui să fie la fel de simplă ca distincţia dintre
factorii de maximizare şi de minimizare a capacităţii
combative sau, în alte cazuri, succesul poate implica o
idee mai complexă, precum stabilirea condiţiilor în care
negocierile cu adversarul ar putea fi avantajoase. Din
punct de vedere istoric, comandanţii militari au căutat
întotdeauna scopuri clare, care să nu fie ambigue şi care
pot fi atinse; cu toate acestea, doar arareori a fost posibil
ca politicienii să definească obiectivele pe atât de clar pe
cât şi-ar fi dorit armata.
Este necesară, deci, o voinţă puternică pentru definirea
regulilor unei acţiuni militare, în funcţie de selectarea
ţintelor şi mijloacelor de lovire şi, astfel, prin aceasta, se
determină concret tipul de operaţiune, armele, ţintele şi
aşa mai departe, singurele constrângeri fiind cele legale,
politice şi etice. În concluzie, ROE trebuie să reflecte
preocupările operaţionale (de exemplu, unde, din motive
operaţionale, comandanţii nu îşi doresc să distrugă şosele,
poduri, linii de cale ferată, centre de comunicaţii şi alte
ţinte potenţiale şi doresc să se asigure că subordonaţii lor
sunt conştienţi de acest lucru), preocupări internaţionale
(de exemplu, pentru a limita utilizarea anumitor arme
sau ţintirea anumitor arii din perspectiva opiniei publice
internaţionale şi a presiunii diplomatice), şi politica internă
şi preocupările politice (de exemplu, a încerca să se împiedice
apariţia unor pierderi datorită “fratricidului”).
Regulile care reglementează operaţiunile militare sunt
necesare pentru că războiul poate duce la limite extreme
de cruzime şi distrugere care s-ar putea să nu fie necesare
pentru a atinge obiectivele militare sau, altfel, s-ar putea
să fie, pur şi simplu, inacceptabile. Două consideraţii
principale formează baza unor astfel de reguli. Pe de o
parte, într-o confruntare între forţele armate organizate,
există nevoia de a controla utilizarea anumitor metode
de război (de exemplu, declaraţia că supravieţuitorii nu
vor fi cruţaţi), şi utilizarea armelor care produc efecte
nediscriminate, sunt excesiv de crude sau vor să producă
daune mult timp după ce s-a încheiat un război (minele
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
175