Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

ACTUALITATEA POLITICO-MILITARĂ
Profesionalizarea Armatei României
în contextul integrării în N.A.T.O.
General dr. Mircea MUREŞAN,
Locţiitorul Şefului Statului Major General
1. Consideraţii generale
Astăzi, lumea se află într-o situaţie complet diferită de
cea existentă în timpul Războiului Rece, în ceea ce priveşte
natura ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, regionale
şi globale, precum şi a contextului geopolitic al
relaţiilor internaţionale. Dispariţia Uniunii Sovietice şi a
ameninţării masive pe care ea o reprezenta a lăsat locul
unei lumi haotice, marcate, pe de o parte, de dominaţia
unei singure superputeri şi, pe de altă parte, de explozia
unor violenţe multiforme în diferite zone geografice. În
plus, mondializarea economiei şi a schimburilor, revoluţia
informaţională, consecinţă a unei veritabile mutaţii tehnologice
şi urmările edificării unui ansamblu european mult
mai interdependent pun problema identităţii naţionale în
termeni noi. În aceste condiţii, acţiunea militară îşi pierde
reperele sale anterioare: ameninţările împotriva teritoriului
naţional se fac mult mai puţin perceptibile. La fel,
confruntările între statele dezvoltate economic şi cu tradiţii
democratice semnificative se estompează. Mai mult,
războiul, în sensul istoric al termenului şi cu caracterul
lui devastator pe care îl conferă de acum înainte puterea
de distrugere a armamentelor moderne, pare să cedeze
locul crizelor multiforme, cu diverse niveluri de intensitate,
uneori fără un adversar clar identificat. De aceea, se
multiplică intervenţiile exterioare - operaţiuni de impunere
şi menţinere a păcii, operaţiuni umanitare, lupta împotriva
terorismului internaţional etc., cel mai adesea în cadrul
coaliţiilor sau organizaţiilor multinaţionale. Legitimitatea
acestor misiuni este dată de faptul că ele se îndeplinesc
cu acordul O.N.U. În general, în afara ţării se acţionează
pentru apărarea şi promovarea drepturilor omului, precum
şi a intereselor statelor participante la coaliţia multinaţională.
Toate acestea fac evidentă necesitatea trecerii
de la armata bazată pe conscripţie la armata de profesie,
singura capabilă să răspundă caracterului şi conţinutului
noilor misiuni încredinţate. De altfel, procesul formării
unor armate de profesie este încheiat în unele state (S.U.A.,
Anglia, Franţa, de exemplu), iar în altele se află în plină
desfăşurare (Germania, Belgia, Olanda, de pildă).
În prezent, potrivit criteriului modalitatea de recrutare
a personalului militar, armatele existente se pot clasifica în
următoarele tipuri: armată de masă (are la bază conscripţia
ca mod de recrutare a unei părţi însemnate din efective,
adică a soldaţilor); armata de profesie (întregul efectiv
de militari este recrutat prin voluntariat); armata mixtă
(îmbină, în proporţii diferite, ambele metode de recrutare
a soldaţilor).
Societatea românească şi odată cu ea şi armata, ca
parte componentă, se confruntă cu toate aceste provocări
externe. Totodată, la acestea se adaugă provocările de ordin
intern, datorate, în principal, amplului şi complexului
proces de reformă şi restructurare a tuturor sectoarelor
de activitate umană. România şi, implicit, armata sa s-au
racordat, adecvat şi flexibil, la aceste exigenţe făcând eforturi
susţinute, în toate domeniile, inclusiv în cel militar,
pentru a da întotdeauna un răspuns corespunzător tuturor
acestor provocări.
În acest context, pentru Armata României, o provocare
serioasă o constituie implicarea activă în îndeplinirea
unor misiuni în afara teritoriului naţional, cum ar fi:
impunerea şi menţinerea păcii, în diverse zone şi regiuni
ale lumii; misiuni umanitare; lupta împotriva terorismului
internaţional etc. Răspunderile ţării noastre cresc dacă se
are în vedere că la Summit-ul de la Praga, din noiembrie
2002, statele membre N.A.T.O. au acceptat cererea
României de a deveni membră a acestei alianţe politicomilitare.
Executarea unor asemenea misiuni, la nivelul
aşteptărilor celorlalţi participanţi, a impus asimilarea
normelor, valorilor, principiilor şi regulilor de organizare,
pregătire şi recrutare a personalului armatei, specifice
Alianţei nord-atlantice, precum şi transpunerea lor rapidă
şi eficace în practică de către Armata României. Pentru
atingerea acestui scop, o modalitate sigură şi eficientă o
reprezintă înfăptuirea unei reforme ample, continue şi
multidimensionale a organismului militar. O dimensiune
esenţială a reformei o constituie cea umană, iar în cadrul
acesteia o variabilă importantă o reprezintă adaptarea
modului de recrutare a personalului militar la specificul
misiunilor ce se pot încredinţa instituţiei militare, adică
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
17