Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

ANALIZE, SINTEZE, EVALUĂRI
Religii: musulmani 75%, ortodocşi 20%, alţii 5%.
Recăpătându-şi independenţa după 1991, în prezent
Kârgâstan se confruntă cu probleme în introducerea
principiilor democratice şi a libertăţii politice, relaţiile
interetnice, terorism şi privatizarea întreprinderilor deţinute
de stat.
Economia este bazată pe agricultură şi pe exporturile
de aur, mercur, uraniu şi electricitate. Guvernul a adoptat
o serie de măsuri pentru a combate probleme ca cele ale
inflaţiei şi datoriei externe.
Partide politice: Uniunea Forţelor Democratice; Partidul
Comunist; Partidul Acţiunii etc. Republică prezidenţială,
preşedinte Askar Akajev (din 1990) – „regim
paternalist”.
Tadjikistan
Populaţie: 6.578.681 locuitori; 143.100 kmp, teren
înalt şi accidentat, munţii Pamir şi Alay, cu văile Fergana
(nord), Kafornihon şi Vakhsh (în sud).
Grupuri etnice: tadjici 64,9%, uzbeci 25%, ruşi 3,5
(în scădere din cauza emigrării), alţii (amestec de arabi,
persani, turcici şi vorbitori de farsi – persană) 6,6%.
Religii: musulmani sunniţi 80%, musulmani shiiţi
5%, alţii.
Bogăţii naturale: mercur, cărbune, zinc, antimoniu,
tungsten, aur, cupru etc.
După proclamarea independenţei în 1991, a cunoscut
un război civil timp de 5 ani, în 1997 semnându-se
un acord între părţile combatante.
Tadjikistanul deţine cel mai mic PIB dintre republicile
ex-sovietice, economia fiind serios afectată de
războiul civil şi de pierderea pieţelor tradiţionale de
desfacere (din fosta URSS). Majoritatea populaţiei
trăieşte sub limita sărăciei, depinzând de comerţul
cu heroină şi de ajutorul F. Ruse şi al Uzbekistanului.
Viitorul economiei şi atragerea de investiţii depind însă
într-o foarte mare măsură de stabilitatea internă.
Republică prezidenţială autoritară, sub conducerea
lui Imamoli Rakhmonov. Parlamentul dominat de Partidul
Democratic din Tadjikistan (majoritar), Partidul
Renaşterii Islamice şi de Partidul Comunist.
Uzbekistan (face parte din CSI)
Populaţie: 25.155.064 locuitori; 447.400 kmp; ieşire
la Marea de Aral.
Grupuri etnice: uzbeci (turcici) 80%, ruşi 5,5%, tadjici
5%, tătari 1,5%, alţii 5%.
Religii: musulmani 88% (majoritatea sunniţi),
ortodocşi 9%, alţii 3%.
Climă uscată, 10% din suprafaţă - agricultură intensivă,
60% din populaţie trăieşte în mediul rural. Exportă: bumbac,
aur, petrol, produse chimice. Reforma economică
a fost inaugurată în 1994; 20% şomaj. Foarte bogată în
resurse de cărbune, aur, gaze naturale, argint, uraniu,
cupru etc.
Independent din 1991, Uzbekistanul a încercat să limiteze
dependenţa de agricultură, prin dezvoltarea industriei
extractive (petrol şi minerale). Problemele politice majore
actuale constau în prezenţa grupurilor militante islamice
cu baza în Tadjikistan şi Afghanistan, respectarea drepturilor
omului şi democratizarea societăţii.
Partide politice: Partidul Democratic al Poporului (fost
comunist) – 48 locuri în parlament; Partidul Naţional
Democratic Fidokorlar – 34 locuri; Partidul Progresului
Patriei – 20 locuri etc. Republică prezidenţială, regim
autoritar (musulman modern) al preşedintelui Islam Karimov
(din 1990).
Interesele directe ale actorilor internaţionali
în Asia Centrală
Asia Centrală a cunoscut transformări radicale din anii
1990–1991: URSS s-a destrămat; Kazahstanul, Uzbekistanul,
Turkmenistanul, Tadjikistanul şi Kârgâstanul au
devenit state independente, membre ONU, OSCE şi PfP;
concomitent, în Asia Centrală s-a amplificat ciocnirea
între tendinţele de modernizare social-economică şi cele
tradiţionaliste, pe fundalul proceselor de cristalizare a
identităţilor naţionale (pe temelii laice sau etno-religioase);
bogatele resurse de petrol şi gaze naturale au trezit
interesul marilor puteri şi companiilor internaţionale şi au
favorizat integrarea parţială a Asiei Centrale în economia
mondială. Spaţiul Asiei Centrale traversează o perioadă
de remodelare geopolitică, amplificată de concurenţa de
putere dintre marii actori internaţionali etc.
Federaţia Rusă
Ca succesor al URSS, F. Rusă nu şi-a ascuns
niciodată pretenţia de a-şi promova – prin mijloace economice,
politice şi militare – interesele în Asia Centrală
şi de a-şi menţine şi extinde influenţa predominantă.
Astfel, aproape toate noile state din regiune au aderat
la CSI şi au stabilit raporturi de alianţă cu Moscova.
Atenţia conducătorilor ruşi s-a concentrat, în primul
rând, asupra Kazahstanului, statul cu cele mai importante
resurse energetice (cu baze pentru cercetări
spaţiale, nucleare şi de rachete strategice) şi asupra
Kârgâstanului (la frontiera cu China), ambele având,
între frontierele lor, şi semnificative populaţii rusofone.
Raporturile cu Uzbekistanul şi Turkmenistanul
au evoluat mai puţin favorabil, din cauza faptului că
guvernul de la Taşkent a aderat la GUUAM. O atenţie
particulară s-a acordat Tadjikistanului care ocupă o
poziţie cheie la frontiera cu Afghanistanul şi China,
pe „direcţia strategică”: sudul F. Ruse - India – Oceanul
Indian, într-o zonă de permanentă „agitaţie” islamistă.
Chiar în anii războiului din Cecenia (1994–1996) şi ai
„războiului civil” din Tadjikistan (1992–1997), F. Rusă a
luat iniţiativa – în asociere cu China – creării unui sistem
regional de securitate, îndreptat împotriva „terorismului”
şi a „fundamentalismului islamic”. Aşa a apărut (în
1995–1996 ) Grupul de la Shanghai, alcătuit din F. Rusă,
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
151