Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ. PACE ŞI RĂZBOI
Progresul tehnologic nu face ca lumea să fie mai sigură
şi mai liniştită. Spre exemplu, terorismul a devenit, din
cauza mijloacelor tehnologice avansate, mai sofisticat, şi
poate implica folosirea unor arme de distrugere în masă,
atacarea reţelelor de calculatoare şi a sistemelor care
controlează reţelele energetice naţionale, traficul aerian
sau alte infrastructuri importante, aşa cum au demonstrato
şi evenimentele de la 11 septembrie din SUA. Acestea
au demonstrat caracterul asimetric al atacurilor digitate
(CBRN-D.) S-a văzut că şi un stat mai slab, precum Afghanistanul,
poate cumpăra sau închiria o gamă largă de
capacităţi tehnologice în orice loc din lume. Tehnologii
precum sistemul de poziţionare globală, supraveghere
prin sateliţi, comunicaţii prin fibră optică, sistemele de
emisie în direct, accesul la Internet, criptografia sau armele
de precizie sunt toate disponibile pe piaţă. Creşterea
exponenţială a liberalizării schimburilor şi revoluţia
tehnologică a reţelelor informatice au devenit astfel factori
cu acţiune conjugată care au pus în cauză viziunea clasică
asupra războiului. În zilele noastre, siturile pot fi, şi sunt
deja, utilizate pentru câştigarea unui război. Costurile
necesare sunt nesemnificative, iar utilizarea canalelor
informaţionale necostisitoare, în special a Internet-ului,
poate permite unor grupuri periferice să mobilizeze
spiritele, să câştige simpatia şi sprijinul opiniei publice,
atrăgând astfel suportul comunităţii internaţionale pentru
legitimarea anumitor acţiuni. Astfel, pe fundalul unui
climat social exploziv, acţiunile de tip informaţional
stimulează semnificativ exacerbarea sentimentelor
naţionaliste. Imaginile mediatice asupra unui conflict interetnic
au o importanţă decisivă în desfăşurarea concretă
a acestuia şi în influenţarea deciziilor pe care instanţele
internaţionale le iau faţă de acesta. Puterea comunicativă
poate fi astfel convertită, iar prin intermediul mijloacelor
de comunicare în masă, inclusiv a Internet-ului, filozofia
conflictului poate fi transformată în spectacol mediatic,
cu posibilitatea de a vectoriza mesajele în favoarea unei
părţi, culpabilizând partea adversă. De aceea, operaţiile
informaţionale, coroborate cu acţiuni specifice războiului
electronic reprezintă un veritabil multiplicator de forţă
pentru sistemele militare convenţionale. Speculând cu
abilitate particularităţi zonale, specialiştii în războiul
informaţional pot construi „propria imagine” a unui conflict,
dirijând fluxul de date din interiorul zonei de conflict
spre receptor – comunitatea internaţională - în funcţie de
anumite interese. 4 Drept consecinţă, are loc o manipulare a
informaţiilor despre adversari, care întreţin şi alimentează
motivaţia psihologică a unui conflict.
Prin intermediul Internet-ului, informaţiile, transformate
în imagini, au o pondere importantă în banca de
date a celor care instrumentează conflictul dintre părţi.
De pildă, în campania Rusiei în Cecenia, siturile forţelor
federale ruseşti au fost permanent controlate de situl oficial
al Kremlinului – Rosinformcenter; situl liderului cecen
pro-moscovit Bilan Gantamirov şi un site independent
„antiterorist” au completat eforturile Rusiei de a atrage
sprijinul comunităţii internaţionale în campania împotriva
Ceceniei. La fel, în conflictul din Nagorno-Karabach,
hackerii azeri au sabotat în permanenţă majoritatea siturilor
armene.
Studiile asupra viitorului tip de război au în faţa lor un
front larg de cercetare. Un obiectiv deosebit de interesant
îl constituie explorarea în perspectivă a formelor de organizare
a armatelor viitoare, care vor fi cu siguranţă mai
bine adaptate câmpului de luptă cibernetizat; în războiul
viitorului, teatrul de operaţii militare cibernetizat va
deveni o realitate. Digitalizarea asigură reţele de informare
integrate pe orizontală şi pe verticală, care conferă
superioritate în ceea ce priveşte luarea deciziilor şi asigurarea
conducerii pe spaţii hiperdimensionate. Operaţiile
informaţionale coroborate cu acţiuni specifice războiului
electronic reprezintă astfel un veritabil multiplicator de
forţă pentru sistemele militare convenţionale, 8 statele care
deţin avantajul în cunoaşterea spaţiului de luptă, în analiza
acţiunilor şi în distribuirea informaţiilor având un decisiv
ascendent asupra inamicului.
Digital Risk Management
Prevenirea crizelor tinde să încorporeze într-o matrice
distinctă acţiuni din sfera tehnologiei informaţionale, ale
actorilor internaţionali care au ca scop general întărirea
păcii prin măsuri prealabile izbucnirii unei crize, precum
şi evitarea escaladării crizei spre conflict deschis, din
cauza deteriorării succesive a contextului respectiv. Astfel,
incidenţa tehnologiei informaţiei asupra securităţii se
traduce atât prin consecinţe pozitive, cât şi negative. Sunt
foarte puţin cunoscute traiectoriile istorice ale transformărilor
sociale generate de IT, precum şi modul în care,
în prezent, IT poate afecta schimbările sau poate influenţa
prevenirea conflictelor din interiorul sau din exteriorul
frontierelor unui stat. Proliferarea website-urilor şi a
organizaţiilor on line în domeniul securităţii se dezvoltă
în paralel cu agenda de securitate a statelor, cu scopul
de a limita efectele şi accesul organizaţiilor activiste în
domenii precum drepturile omului, securitatea socială
sau politicile identitare. În domeniul politicilor identitare,
sporirea numărului comunităţilor digitale naţionaliste
poate adesea contribui la întreţinerea sau accentuarea unui
climat conflictual.
În viitor, tehnologiile informaţiei se vor diversifica şi
se vor răspândi rapid, datorită, în special competiţiei existente
între industriile civile pe pieţele globale. 9 Acestea
vor deveni, de asemenea, mai accesibile din perspectiva
costurilor, fapt ce poate avea efecte pozitive asupra
securităţii statelor, accesul egal la informaţie permiţând
reducerea incidenţei conflictelor, adesea generate tocmai
din lipsa de comunicare şi acces la informaţie.
Ele pot însă avea şi efecte negative. Asociate cu
existenţa unei intense pieţe internaţionale de arme pot
încuraja dezvoltarea în număr şi calitate a capacităţilor
militare, chiar şi în cazul unor state sărace, dar agresive
– aşa-numitele „rogue states”, sau „weak states” - , şi a
actorilor non-statali. 10
Evoluţii demografice, geopolitice sau economice pot
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
147