Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ. PACE ŞI RĂZBOI
Digitalizarea în conflictul armat
Ana SERAFIM,
Ministerul Apărării Naţionale
Informaţia şi vehiculul ei, computerul, au schimbat
modelele de dezvoltare economică şi ierarhia inegalităţilor
sociale, au determinat apariţia unor noi tipuri de comunităţi
şi forme de asociere, au transformat modalităţile în care
valorile culturale sunt create, distribuite şi consumate, dar,
mai ales, au generat noi provocări la adresa guvernelor şi
activităţilor acestora.
Pot tehnologiile informaţionale ameninţa securitatea
statelor? Poate Internet-ul genera conflicte intra şi interstatale
sau poate contribui la aplanarea acestora?
Iată întrebări la care articolul de faţă încearcă să ofere
perspective de răspuns.
Ultimele două decenii au fost marcate de apariţia
unor noi tehnologii care permit transmiterea, colectarea,
stocarea şi difuzarea informaţiei dincolo de frontierele
naţionale. În planul securităţii statelor, acest lucru a dus
la manifestarea a două tendinţe. Pe de o parte, avem
de-a face cu interpenetrarea şi integrarea pe orizontală a
societăţilor dezvoltate, ca urmare a procesului de globalizare.
Pe de altă parte, tehnologia informaţiilor a înlesnit
şi amplificat de aşa natură comunicarea socială, încât a
generat schimbări de structură şi de logică de funcţionare a
societăţii în ansamblul acesteia, precum şi a comportamentului
statelor pe scena internaţională. Impactul manifest,
vizibil, al IT asupra securităţii este generat de importanţa
pe care tehnologiile informaţionale o capătă în dezvoltările
sociale şi tehnologice, asociate cu procesul de globalizare
(circulaţia transfrontalieră a resurselor digitale; manifestarea
societăţii civile la nivel internaţional; apariţia unor
noi forme de activism transfrontalier în domenii precum
drepturile omului, mediul înconjurător sau domeniul
tehnologic – ex.: „hacktivism”; reconfigurarea practicilor
şi tehnicilor militare; apariţia unor noi tipuri de provocări
la adresa actului de guvernare la nivel global). Progresele
înregistrate în domeniul tehnologiei informaţiei afectează
astfel posibilităţile şi caracterul cooperării dintre state,
precum şi intensificarea sau aplanarea conflictelor dintre
acestea, şi aceasta deoarece produsul IT – informaţia
– poate influenţa interacţiunile dintre state, organizaţii
sau indivizi la nivel global.
Softpower
Puterea în sistemul internaţional a fost redistribuită în
perioada de după Războiul Rece. Analistul Joseph Nye
sugera că experţii în domeniul securităţii ar trebui să ia
în considerare o imagine tridimensională a distribuţiei
puterii, în care simplitatea şi raţionalitatea, ce caracterizau
sistemul erei bipolare din perioada Războiului Rece, sunt
înlocuite de o mai mare complexitate şi incertitudine.
Acesta sugerează că, în termenii puterii militare, putem
sesiza o lume unipolară, reprezentată de America, iar în
termenii puterii economice, SUA, alături de Japonia şi
Uniunea Europeană, ar constitui o realitate multipolară. O
a treia dimensiune a puterii trebuie însă adăugată, aceasta
constând în mai multe structuri de putere dispersate, plasate
în sfera relaţiilor transnaţionale, care scapă controlului
guvernelor; este vorba de puterea informaţională. Joseph
Nye argumentează că puterea economică şi cea militară
sunt preponderent controlate de stat şi pot constitui elemente
de coerciţie („hard power”). Dar în ceea ce priveşte
puterea informaţională („soft power”) - (capacitatea de a
atrage sprijin prin apelul la valori culturale şi ideologice,
cum sunt, spre exemplu, valorile şi tradiţiile democratice)
aceasta pare să devină tot mai importantă în sfera relaţiilor
internaţionale. Este clar că trecerea de la instrumentele
clasice ale războiului informaţional la instrumente moderne
precum Internet-ul generează dezechilibre globale în
contextual „spaţiului informaţional”: în timp ce tehnologia
rămâne „neutră”, miezul informaţiei distribuite peste
tot în lume reproduce perspectivele, valorile şi cultura
occidentală.
Fluxurile de informaţii sunt atât vectori de putere pentru
cei ce ştiu să le producă, să le stăpânească şi să le dea
un sens, cât şi factori de destabilizare, dacă sunt percepute
ca o fatalitate care nu poate fi dominată sau controlată.
Relaţiile constituite prin intermediul schimbului
de informaţii între actori internaţionali de importanţă
strategică diferită pot amplifica capacităţile de manifestare
a actorilor mai puternici – fie aceştia state, organizaţii sau
corporaţii internaţionale – în direcţia exercitării propriului
control asupra zonelor cu acces limitat la tehnologiile
informaţionale. Revoluţia informaţională constituie astfel
nu numai o ameninţare comună la adresa securităţii
statelor, ci şi o luptă continuă a acestora pentru a-şi stabili
hegemonia la nivel global, IT devenind astfel factor
de putere. 3 Stăpânirea informaţiei prin utilizarea noilor
tehnologii constituie una din condiţiile de putere, comună
acţiunii politice, sociale şi economice. Ne îndreptăm spre
o structură complet nouă a puterii într-o lume divizată în
mai multe tipuri de civilizaţii.
Ameninţări digitale
146 IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003