Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ. PACE ŞI RĂZBOI
noi şi mult mai abile în mânuirea tehnologiei, ele putând
să avanseze în tendinţa înspre organizaţii bazate pe tehnologia
informatică şi reţele. Noile grupuri vor tinde să fie
conduse de indivizi versaţi în tehnologia informaţională,
sugerând ridicarea unei noi generaţii hibrid între terorişti
şi hackeri. Asemeni hackerilor, ei îşi vor lansa atacurile
mai ales în spaţiul virtual, dar, pentru a-şi îndeplini scopurile
politice sau religioase, ţintele vor fi alese cu scopul
precis de a le destabiliza sau distruge, metode proprii
teroriştilor.
3. Concluzii
Pe măsură ce grupurile teroriste evoluează către
reţele descentralizate care se formează şi se disipează
neprevăzut, aşa şi forţele contrateroriste trebuie să adopte
o abordare mai flexibilă care să depăşească graniţele contraterorismului
clasic pentru a-şi îndeplini misiunea. În
timp ce militarii şi guvernele nu vor fi niciodată capabile
să înlăture ierarhia în întregime, există, fără îndoială, loc
pentru a-şi dezvolta reţele organizaţionale mai robuste
decât le au în mod curent, o schimbare care va pune în
discuţie câteva, dacă nu toate, din avantajele pe care le
au acum grupurile de reţele teroriste. Internetul, este clar,
schimbă peisajul discursului politic şi al prozelitismului.
Oferă noi şi ieftine metode de colectare şi publicare a
informaţiilor, pentru comunicarea şi coordonarea acţiunii
la nivel global. Grupurile de activişti şi indivizi de pretutindeni
beneficiază de avantajul acestor facilităţi în
încercarea lor de a influenţa zona politică, atât din ţară,
cât şi pe cea străină. Când Internetul este folosit normal,
fără intenţia de a distruge, el poate fi un instrument eficace
pentru activism, în special combinat cu alte forme mediatice,
incluzând transmisiunile televizate, presa scrisă sau
întâlniri faţă în faţă cu politicienii. Ca o tehnologie care
aduce o nouă putere, de beneficiile netului se bucură atât
indivizii şi grupurile mici care dispun de puţine resurse,
cât şi organizaţiile mari şi puternice pe plan financiar.
Internetul facilitează activităţi precum educaţia
publicului, tranzacţiile financiare, formarea de coaliţii
transnaţionale, distribuirea de proteste şi acţiuni de
alertă, plănuirea şi coordonarea unor evenimente la nivel
regional şi internaţional. Permite activiştilor în statele
cu politică represivă să evite cenzura guvernamentală
şi monitorizarea. Pe tărâmul activismului virtual, care
implică şi folosirea unor tehnici şi metode de infiltrare şi
destabilizare a sistemelor informatice, Internetul serveşte
în principal pentru a capta atenţia opiniei publice la o
cauză sau eveniment, pentru că asemenea incidente sunt
prezentate regulat de către agenţiile de ştiri. Dacă această
captare a atenţiei are efectul scontat în schimbarea deciziilor
politice sau nu, este mai puţin sigur. Activiştii
virtuali pot simţi un sentiment de putere, deoarece ei pot
ajunge să controleze computerele guvernamentale şi pot
atrage atenţia mediilor de presă, dar asta nu înseamnă că
ei vor reuşi să determine şi o schimbare a politicii. Până
acum, dovezile nu prea indică pentru cele mai multe cazuri
vreun succes spectaculos.
Cu privire la ciberterorism, folosirea uneltelor de infiltrare
ale sistemelor de calcul şi tehnicilor de producere ale
unor grave prejudicii, cum ar fi pierderea de vieţi omeneşti,
puţine concluzii pot fi trase despre potenţialul efect asupra
politicii, deoarece nu au fost semnalate incidente care să
aibă o asemenea anvergură. Tot ce se poate spune este că
ameninţarea ciberterorismului, combinată cu ameninţarea
atacurilor virtuale în general, influenţează deciziile politice
legate de apărarea în spaţiul virtual la nivel internaţional
şi naţional.
De vreme ce ameninţările în spaţiul virtual nu ţin cont
de graniţele naţionale sau regionale, cunoaşterea tehnicilor
de atac al computerelor s-au răspândit uşor pe tot globul,
prin intermediul Internetului, şi autorul unui atac poate
fi la fel de bine de partea cealaltă a lumii sau la distanţă
de un bloc.
Din aceste motive, natura activităţilor şi ameninţărilor
din spaţiul virtual a devenit un fenomen transnaţional. Nici
o naţiune nu poate susţine că are suveranitatea efectivă
asupra spaţiului virtual.
În viitor, securitatea spaţiului virtual va deveni din ce
în ce mai prevalentă, ce va avea impact în aproape orice
domeniu al societăţii şi consecinţele sale vor deveni din
ce în ce mai mari. Enclave locale, protejate de sisteme
de securitate de tip “firewall”, apar promiţătoare ca o
paradigmă de securitate a unui spaţiu virtual elementar,
aplicabil la un număr mare de situaţii.
Lumea a devenit din ce în ce mai complexă. Este
o complexitate utilă, dar aceasta implică probleme de
securitate ale căror conexiuni de abia am început sa le
descifrăm şi să le apreciem.
Even since the ancient times, information has been associated with power, war but also knowledge and technology. Information
Revolution brought to the post-industrial society a new challenge: information war. Therefore, information become a strategic
resource.
As expected, Information Revolution has not avoided terrorist groups, grafting on their operational and organizational behaviour.
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
145