Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ. PACE ŞI RĂZBOI
cât mai favorabile prin dezinformarea opiniei publice sau
prezentarea punctelor de vedere alternative la mesajele
oficiale. O prezenţă pe Internet se poate dovedi avantajoasă
pentru mobilizarea unor indivizi care nu sunt afiliaţi la
un grup terorist anume, dar care împartăşesc planurile şi
ideile acestora. Unele situri web ale teroriştilor pot pune la
dispoziţia amatorilor, atât soft distructiv, cât şi instrucţiuni
de folosire a acestora, ceea ce poate constitui un punct de
atracţie dar şi o metodă de recrutare.
Atacuri de tip denial of service împotriva Yahoo! şi
eBay sau „ciber-jihad-ul” împotriva siturilor web israeliene
şi americane, conduse de hackeri cantonaţi în Pakistan
care sprijină intifada palestiniană al-Aqsa, continuă să
ridice spectrul ciberterorismului. Acest scenariu va semăna
foarte mult cu iniţiativele luate de către guvernele israelian
şi palestinian, care au încurajat cetăţeni particulari
să descarce programe pentru atacul computerelor şi să se
implice în conflictul purtat de intifada al-Aqsa. Teroriştii
implicaţi în războiul informaţional pot, de asemenea,
folosi tehnologia informaţiei pentru a lansa atacuri ce
pot indisponibiliza temporar sistemele de calcul, fără a
distruge infrastructura fizică şi software. Dacă scopul
ultim al teroristului este de a influenţa voinţa de a lupta
a oponentului, tehnologia informatică oferă mijloace noi
de a exercita mai mult decât simple atacuri fizice menite
a declanşa teroarea. Atacuri distrugătoare pot include
sufocarea sistemelor computerizate prin unelte ca bombe
virtuale şi tehnici de infiltrare a siturilor web. Aceste lovituri
sunt, de obicei, non-letale, deşi pot crea haos şi pagube
economice semnificative. De exemplu, în anul 2000, un
grup de hackeri pakistanezi (Muslim Online Syndicate) au
deteriorat mai mult de 500 de situri web din India pentru
a protesta faţă de conflictul din Kaşmir.
În ciuda acestor fapte, atacuri cu adevărat distrugătoare
ale teroriştilor au fost relativ puţine şi nu prea sofisticate,
dar se pare că ele cresc în frecvenţă.
Atacurile destabilizatoare asupra sistemelor de calcul
au avut loc din diferite motive. De exemplu, teroriştii care
se bazează pe Internet în scopul manipulării percepţiei
pe care o are opinia publică faţă de acţiunile acestora,
cât şi pentru comunicaţii, pot prefera să nu doboare
“netul”, ci mai curând să-l încetinească în mod selectiv.
În plus, grupurile pot dori să mizeze mai mult pe atacuri
cibernetice non-letale, pentru a forţa guvernele să se
conformeze cererilor lor, dar fără a-şi îndepărta eventualii
susţinători. Mai nou, grupurile teroriste pot opta să
implice la conducere hackeri criminali şi să folosească
ameninţarea cu atacuri destabilizatoare pentru a şantaja
şi obţine fonduri de la diverse entităţi particulare. Un
mare avantaj al acestor atacuri este că lovirea ţintelor
prin mijloace electronice nu prezintă riscurile asociate
cu folosirea armelor convenţionale, cum ar fi manevrarea
explozivilor sau aflarea în apropierea ţintei.
Având în vedere că tehnologia informatică oferă
avantaje, dar şi dezavantaje, grupurile teroriste au decis
să nu se bazeze exclusiv pe tehnologia informatică pentru
a-şi coordona şi executa atacurile. Teroriştii în reţea au
îmbrăţişat tehnologia informatică pentru scopuri organizatorice,
în special pentru a facilita sistemul de comandă
şi control, dar nu au fost capabili, deocamdată, sau nu au
vrut să încerce o ofensivă mai ambiţioasă.
Totuşi, în mod clar, beneficiile au contrabalansat
riscurile când a venit vorba de utilizarea tehnologiei
informatice pentru propagandă. Când tendinţele descrise
mai sus vor persista, se poate specula că actorii viitorului
război din reţea vor continua să-şi consolideze abilităţile
TI, în primul rând pentru scopuri organizatorice, cu accent
pe propagandă şi imagine. În aceste condiţii, teroriştii în
reţea se vor baza pe arme tradiţionale, precum bombele
pentru a produce violenţă fizică. Dar, ei vor transmite
uşor informaţii pe CD-ROM sau email despre cum se pot
construi aceste bombe, vor folosi camere de discuţii pentru
a-şi coordona activitatea şi vor folosi situri web pentru a
publica şi justifica atacurile lor în faţa unei audienţe la
nivel mondial.
Deşi Israelul este una dintre cele mai computerizate
societăţi din lume, cu mai multe conexiuni la Internet
decât toate ţările arabe la un loc, avantajele revoluţiei
Internet, în termenii conflictului arabo-israelian, pot fi de
partea palestinienilor. În spaţiul virtual, o reţea crescândă
de indivizi sau grupuri se coalizează pentru a înlătura
ocupaţia israeliană a teritoriilor arabe şi crearea unui stat
palestinian. Reţeaua se aglutinează în diverse grupuri sau
comunităţi virtuale care se constituie într-un corp global
de oameni animaţi de o cauză comună şi care folosesc
Internetul pentru a-şi împărtăşi informaţii, a sprijini
mobilizarea şi coordonarea acţiunilor directe online, şi
din când în când, pe cele din stradă. Revoluţia Internet a
permis oamenilor să împărtăşească experienţe şi idei şi să
descopere că şi alţii în lume au identificat aceleaşi probleme.
Prin interacţiunea via Internet cu alţii, individul nu
mai este o voce izolată, ci o parte a unei reţele de oameni
asemănători, o comunitate virtuală, care este dispersată şi
care totuşi poate constitui un punct de pornire important
pentru declanşarea unei mişcări de protest.
În timp ce activiştii pro-Israel pot încerca să-şi mobilizeze
propriile comunităţi virtuale pentru a apăra şi întări
balanţa de forţe existentă în conflictul arabo-israelian,
mărimea potenţială şi puterea unei comunităţi pro-palestiniene
este demnă de luat în considerare. Marea majoritate a
celor 280 de milioane de arabi ar putea fi potenţiali membri
ai comunităţii. Problema unei comunităţi virtuale arabe
este că activismul social nu e aprobat oficial, el nefiind
propriu lumii arabe. Guvernele arabe au mari reţineri în a
privi cu ochi buni constituirea unor astfel de comunităţi,
datorită caracterului lor amorf. Ele pot fi controlate şi
manipulate mult mai greu. Comunităţile pro-palestiniene
pot avea un potenţial mai mare dacă luăm considerare şi
alţi factori. De exemplu, islamul este religia cu cea mai
mare rată de creştere din lume, şi interesant, în SUA sunt
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
143