Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ. PACE ŞI RĂZBOI
Modele posibile ale Noului Război
Colonel (r.) dr. Grigore ALEXANDRESCU
“Recitindu-l pe Clausewitz”
Literatura de specialitate evidenţiază că, în ultimul timp,
pe o bună parte a arenei internaţionale, riscul declanşării
unei agresiuni de tip “clasic” s-a redus substanţial.
Aceasta se datorează în primul rând maturităţii factorilor
de decizie statali, care au găsit alte căi de promovare şi
protejare a intereselor lor. Efectele globalizării şi asocierea
ţărilor în cadrul unor organisme de coprosperitate
şi cosecuritate funcţionabile îndepărtează de realitatea
prezentă teza clausewitziană a războiului ca o simplă şi
inevitabilă “continuare a politicii cu alte mijloace”.
Învăţămintele istoriei, profesionalismul militarilor
de azi, cantitatea, calitatea şi precizia armamentului,
uşurinţa proiectării lor pe orice teatru, pierderile umane şi
materiale rezultate sunt doar câţiva factori care determină
sporirea atenţiei până aproape de inhibiţie pentru oricare
decizie politică privind adoptarea războiului de intensitate
maximă, ca soluţie de rezolvare a diferendelor dintre
state.
Totuşi, societatea contemporană este departe de a
deveni o lume idilică. Ambiţiile, veleităţile şi anxietăţile
izvorâte din motive dificil de intuit azi vor sta, probabil,
la baza pericolelor, riscurilor şi ameninţărilor directe la
adresa securităţii naţionale şi internaţionale de mâine.
11 septembrie 2001 şi alte acte ostile, greu de codificat
de legislaţia internaţională actuală, au demonstrat
că fenomenul “război” evoluează într-o direcţie nouă,
necunoscută.
Deşi s-a scris mult despre fizionomia viitorului conflict
armat, foarte puţine aserţiuni au fost confirmate de ultimele
evenimente în domeniu.
Perspectivele războiului şi ale luptei armate moderne,
deşi au fost preocupări constante ale analiştilor politici şi
specialiştilor militari din ultimul deceniu, nu şi-au găsit
răspunsurile aşteptate, înainte de prima mare confruntare
a omenirii cu un alt fel de război. Au fost necesare lacrimile
Americii şi consternarea lumii întregi pentru ca să
înţelegem că evoluăm în cu totul altă direcţie.
Lumea civilizată se află acum într-o stare permanentă
de război cu terorismul, proliferarea armelor de distrugere
în masă, crima organizată, traficul de droguri şi
corupţia.
“Noua cutie a Pandorei”
Sfârşitul Războiului Rece, care anunţa o epocă a
păcii mondiale după o perioadă îndelung dominată de
riscuri majore de confruntare militară directă, nu a adus
decât o uriaşă cutie a Pandorei plină cu ură tribală, logică
demonică şi dorinţă anarhică. Acţiunea descurajatoare
supremă a loviturilor nucleare care, într-o lume logică,
era greu de presupus că puteau fi folosite datorită puterii
lor mult prea distructive, tinde să fie depăşită de ilogica
terorismului, crimei organizate şi a acţiunilor statelor
„renegate”. Cu o oarecare doză de cinism, acum putem
califica descurajarea nucleară din perioada anilor ‘50-’90
ca un act „moral”, în comparaţie cu descurajarea teroristă
sau cu armele de distrugere în masă ilicite ale vreunui
stat nesigur. Astfel, pe parcursul a câţiva ani, războiul,
poate cel mai conservator fenomen social, şi-a schimbat
conţinutul etic şi legal.
Acesta este doar un aspect, printre multe altele, care
pune la îndoială finalizarea unui proces ce se considera de
către unii politicieni şi specialişti militari ca fiind aproape
încheiat.
Pe de altă parte, nicicând societatea civilă nu a fost
pusă în contact cu atâtea titluri şi autori cu preocupări militare
ca la sfârşitul mileniului trecut şi începutul acestuia.
Fenomenul militar îşi căuta scena pentru dezbatere publică
după o perioadă de secretomanie dictată de imperativul
geopolitic şi geostrategic al rivalităţii dintre blocurile militare.
Persoane cu abilităţi şi preocupări diferite au avansat
soluţii la ceea ce se considera a fi proiecţia „Războiului
mileniului trei”, considerând ca suficiente răspunsurile la
interogaţiile: care sunt schimbările produse în conţinutul
războiului şi al gradului de angajare militară?; care sunt
limitele confruntării nucleare?; la ce nivel se cantonează
războiul şi lupta armată clasică?; cum se va desfăşura
acţiunea nucleară tactică?; care sunt perspectivele luptei
armate moderne?
Desigur, au fost emise idei valoroase care s-au sprijinit
nu numai pe cunoştinţele în materie acumulate pe timpul
Războiului Rece, dar în special pe “lessons learned” rezultate
din noile tipuri de operaţii altele decât războiul,
desfăşurate pe mai multe continente. În scurt timp, acest
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
135