Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ. PACE ŞI RĂZBOI
că puterea are ca surse: violenţa, banii şi cunoaşterea.
Puterea este tratată ca o dimensiune a relaţiilor umane.
Aceste trei surse ale puterii le întâlnim aproape la toate
nivelurile vieţii sociale şi au o influenţă deosebită asupra
oamenilor.
Puterea implică folosirea violenţei, banilor şi cunoaşterea
pentru a face oamenii să acţioneze în sensul dorit de
cel ce o utilizează. Puterea este distribuită diferenţiat, de
la individ la individ, de la stat la stat. Utilizarea puterii în
realizarea scopului dorit se face în permanenţă. Violenţă
nu poate fi folosită decât pentru a pedepsi. Este o formă
de putere de calitate inferioară.
Banii, bogăţia în general, pot fi folosiţi pentru pedepsire,
dar şi pentru a recompensa. Reprezintă forma de
putere de calitate medie.
Cunoaşterea reprezintă forma de putere de cea mai
înaltă calitate. Se utilizează pentru a pedepsi, recompensa,
dar şi pentru a convinge, transforma sau multiplica. Utilizarea
cunoaşterii în asociaţie cu violenţa sau bogăţia duce
la amplificarea gradului de pedepsire sau recompensare.
Se apreciază că puterea maximă o are cel ce deţine cele
trei forme ale puterii şi le întrebuinţează în conjuncţie
inteligentă.
3. Informaţia şi societatea
Societatea ca o entitate are un grad mai mare sau mai
mic de informatizare, în funcţie de gradul de dezvoltare 1 .
Foarte multe activităţi şi servicii derulate prin mijloace
tradiţionale au fost înlocuite cu mijloace şi programe
performante. Aceste sisteme informatice produc bani.
Raportul de multiplicare a valorii unui produs informatic
este enorm. S-a ajuns la situaţia în care protecţia sistemelor
informatice pune o problemă deosebită pentru cel
ce le deţine. Protecţia se realizează, pe lângă mijloacele
tehnice şi prin reguli de utilizare, dar şi prin legi specifice.
Pătrunderea unor “nedoriţi” în cadrul sistemelor
în funcţiune duce la perturbări ale acestora sau chiar
la blocaje cu impact major în societate. Aceste blocaje
pot provoca crize majore ale societăţii, chiar paralizarea
unor sectoare întregi. Informatizarea excesivă, pe lângă
avantaje, aduce şi acest dezavantaj major care, în lipsă de
protecţie, poate genera crize majore ale societăţii.
Războiul angajează toate resursele de care dispune
societatea în acel moment. Perturbarea activităţii unor sectoare
duce la diminuarea capacităţii de ripostă a statului.
Un stat care nu dispune de sisteme informatice sofisticate
şi multiple este mai puţin vulnerabil.
Amestecul „nedoriţilor” în sistem se face alternând sau
blocând informaţia. Prin sistem nu circulă banii ci doar
informaţia despre bani. Nu circulă produsele materiale, ci
doar informaţia despre acestea.
Considerăm că scopul general al oricărei activităţi
– banii, valoarea – este afectat de pătrunderea unor nedoriţi
în sistem. Dacă scopul războiului, în general, este politic,
şi care, la rândul său, reprezintă expresia concentrată a
economicului, putem concluziona că se vizează prin cele
două acţiuni acelaşi scop. Pentru a percepe că se urmăreşte
acelaşi scop, trebuie să acceptăm că numai prin acţiuni de
amploare se poate produce efectul similar războiului.
O altă latură ce trebuie analizată în cadrul unei societăţi
este reprezentată de a patra putere în stat – mass media.
Acest compartiment utilizează informaţia sub forma
mesajului indus sau transmis direct asupra individului.
În conformitate cu aprecierile unor teoreticieni militari
străini, se poate ajunge la agresiune informaţională. Aceasta
se manifestă prin acapararea structurilor principale ale
sistemului informaţional intern, crearea şi întreţinerea,
cu şi din exterior, a unei imagini deformate asupra politicii
şi situaţiei interne din statul vizat prin intoxicarea
informaţională a opiniei publice interne. Prin aceste acţiuni
se urmăreşte: destabilizarea internă, declanşarea unor
confruntări interne pe motive diverse (religioase, etnice,
economice ş.a.), care să justifice o eventuală intervenţie
militară din exterior; stimularea acţiunilor destabilizatoare
ale unor grupări extremiste interne; demobilizarea
cetăţenilor; diminuarea încrederii cetăţenilor în capacitatea
instituţiilor statului respectiv de a rezolva problemele
complexe cu care se confruntă societatea.
Apreciem că informaţia în ansamblul societăţii este
utilizată: pentru a convinge şi direcţiona comportamentul
uman în sensul dorit ca o latură esenţială; pentru a produce
valoare, sub diferite aspecte, ca o a doua latură. Dezbaterea
de fond ar consta cine pe cine determină. Considerăm,
de asemenea, că cele două laturi se influenţează reciproc,
ducând la amplificarea reciprocă.
4. Informaţia şi utilizarea sa în mediul militar
În societate prin sintagma „informaţie” se înţelege o
ştire, veste, cunoştinţe, date ce se referă la o persoană,
obiect, fenomen etc.
În domeniul militar, ştirea brută, neprelucrată se
percepe ca dată. Prelucrarea ştirilor brute duce la transformarea
acestora în informaţie. Există şi ştiri culese de
sursă, cu încărcătură informaţională prelucrată, clasificate
drept informaţii.
Sintagma „război informaţional”, tot mai des utilizată
de câţiva ani, a fost, şi este încă, în dezbaterea specialiştilor
militari şi nu numai. Nuanţe ale perceperii acestei noţiuni
sunt şi vor fi. Ele apar datorită situaţiilor diferite în care
se găsesc armatele statelor şi a misiunilor ce le au de
îndeplinit.
Consensul relativ s-a realizat prin recunoaşterea
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
127