Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ... Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

13.09.2015 Views

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ ant, în perioada analizată. Armate uriaşe au sucombat de-a lungul istoriei în faţa puterii maritime (Persia, Cartagina, Spania, Turcia, Franţa lui Napoleon, Germania, Irak şi chiar URSS) şi este de presupus, în mod rezonabil, faptul că în secolul XXI se va întâmpla la fel. Zonele de instabilitate Analiştii apreciază că zonele de instabilitate cele mai semnificative, cu mare potenţial de risc, unde au rămas viitorului, ca moştenire, multe probleme nerezolvate sunt Irakul, Balcanii, Liberia, Nigeria, Zimbabwe şi Cornul Africii. Menajând unele susceptibilităţi, din raţiuni diplomatice, aceiaşi analişti apreciază ca potenţial instabile Algeria, Indonezia, Timorul de Est, parţial Rusia, Sahara Occidentală, Georgia, Liban, Israel/Palestina, Uganda, Guineea, Coasta de Fildeş, Iordania, Iran, Nepal. Este evident că în cazul în care sunt necesare intervenţii, cea mai uşoară abordare este dinspre mare, doar o ţară din zonele de instabilitate şi două din cele potenţial instabile fiind departe de accesul la oceanul planetar. Noul concept al puterii maritime pare ideal pentru controlul zonelor de instabilitate, iar metoda preferată devine „lovitura prin şi din aer”, în defavoarea „cizmei pe teren”, iar vicemareşalul aerului britanic Steven Nicholl opinează că „este de departe cea mai puţin dureroasă cale de a purta un război”. El apreciază că în noul concept „Air Power”, datorită evoluţiei de la eficienţă la mare precizie, pierderile proprii nu pot fi mai mari de 1-2 avioane la 10 000 de ieşiri, ceea ce este suportabil pentru opinia publică, cu atât mai mult cu cât asistăm la o schimbare a naturii conflictelor, de la stat la stat la conflicte etnice, ideologice sau situaţii de adversar fără teritoriu, iar evitarea civililor nevinovaţi şi a daunelor colaterale devine imperios necesară. Totodată, domnul vicemareşal apreciază că, deşi aviaţia este rapidă, acest lucru nu este suficient, orice reacţie necesitând minimum 5 zile, datorită problemelor de logistică, parţial rezolvabile doar în situaţia aviaţiei ambarcate. În plus, ar trebui ca rachetele de croazieră lansate de pe submarine să acopere „gaura” creată până la desfăşurarea aviaţiei. Este evident că proiectarea forţelor şi strategiei viitorului, departe de a fi o treabă simplă, implică o unitate a analizelor şi politicii viitorului, care nu poate fi pur şi simplu extinsă la nivelul detaliilor cerute de planificarea programelor de nave, avioane, rachete sau sisteme de armamente. Într-o perspectivă globală, în acţiune ca „forţă a binelui” este de presupus că va fi necesară participarea la operaţii peste tot în lume, în afara zonei proprii de responsabilitate a majorităţii forţelor navale participante. Opţiunile României Prin aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană, România se află în faţa unei deschideri către globalizare fără precedent în istorie. Deja această deschidere a fost probată prin participarea la misiuni internaţionale în sprijinul păcii, departe de zona de responsabilitate obişnuită a forţelor sale armate, în Angola, Somalia, Kuweit, fosta Iugoslavie, Afghanistan şi în alte părţi ale lumii. Este de presupus că, în cadrul unei alianţe globale, aceste misiuni se vor amplifica, fie şi numai prin participarea la exerciţii şi antrenamente, care reprezintă un efort de câteva ori mai mare decât participarea la activităţile NATO/PfP de până acum. Experienţa unor ţări implicate în acţiuni multinaţionale (Canada, Uruguay), a dovedit că este necesară susţinerea departe de teritoriul naţional a unei treimi din totalul efectivelor militare proprii, ceea ce pune probleme serioase de sprijin şi logistică, inclusiv pe mare. În plus, participarea la controlul global al mării presupune existenţa unor forţe navale compatibile şi interoperabile, cu grupările navale care se configurează, în cadrul noului concept al puterii maritime. Apreciez că o abordare realistă a evoluţiei puterii maritime a României poate avea două puncte de plecare. Fie, plecându-se de la analiza dezideratelor de securitate, se construiesc acele forţe necesare realizării scopurilor propuse, alocându-se resurse corespunzătoare, fie se pleacă de la posibilităţi şi se alocă acele resurse aflate la dispoziţie pentru atingerea obiectivelor într-un termen de 20-30 de ani, când este posibilă o integrare deplină, la nivelul tehnologic din acel moment. Prima opţiune, deşi cea mai potrivită din punct de vedere operaţional, presupune achiziţii la nivel tehnologic de vârf, aflată deja în vizorul concepţiei puterii maritime în secolul XXI, însă presupune eforturi financiare iniţiale mari şi necesită o viziune politică foarte clară, pe baza unei planificări solide. Cea de-a doua opţiune, realizabilă pe termen lung, presupune realizarea dezideratelor în două etape. În prima etapă ar putea fi achiziţionate mijloacele necesare de pe piaţa internaţională la mâna a doua, la un nivel tehnologic intermediar, care să apropie România de nivelul Aliaţilor într-o manieră acceptabilă, concomitent cu demararea unor programe de cooperare în domeniul cercetării şi producţiei care să-i permită o participare activă la nivel de vârf şi dotarea cu cele mai moderne mijloace în viitorul previzibil. Alegerea este dificilă, pentru că depinde de timpul la dispoziţie, peste 25 de ani fiind poate prea târziu şi pentru că, în final, costurile pot fi aceleaşi, indiferent de opţiune. Având în vedere bugetul la dispoziţie şi alocarea posibilă a unor fonduri de circa 150 milioane de dolari anual pentru Forţele Navale, cu un maximum de 60-70 milioane pentru modernizări, trebuie găsit acel compromis care să permită atât realizarea obiectivelor rezultate din comanda politică, precum şi 124 IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ asigurarea dinamicii progresului permanent. Acest lucru presupune participarea cu o „cotizaţie” de 10-15 milioane de dolari anual la programe navale de cooperare internaţională, care sunt în curs de desfăşurare pe plan european, în strânsă legătură cu noii aliaţi, ceea ce ar însemna un total de peste 300 milioane de dolari în 25 de ani, rezonabil şi realizabil, permiţând în mod justificat accesul la tehnologiile cele mai moderne şi implicarea economiei naţionale în domenii până acum inaccesibile. „Viziunea” pe termen lung este cu atât mai necesară cu cât, în viitorul apropiat, ca membră NATO, România poate fi ţinta atacurilor cu rachete realizate în zone instabile sau cu potenţial de instabilitate, sau poate fi victima atacurilor asupra altor ţări europene. În ultima perioadă se discută despre realizarea Apărării Europene contra rachetelor balistice (EBDM), ţările din sud-estul Europei (Grecia, Bulgaria, România) fiind deja văzute ca priorităţi pe termen scurt. Pe măsură ce devine realizabilă producţia Bibliografie: de rachete cu rază mai mare de acţiune, apărarea se va extinde spre ţările central europene şi nordice. Chiar în situaţia în care nu România este ţinta unui atac, poate fi victima unor resturi sau chiar focoase lovite sau deviate de apărarea antirachetă a unei alte ţări. Apărută ca o problemă nouă a securităţii, în cadrul iniţiativelor aliate, România va trebui în curând să opteze pentru desfăşurarea unor elemente ale apărării contra rachetelor balistice, fie pe teritoriul naţional, fie pe mare, pe direcţia cea mai ameninţată, hotărând ce trebuie şi ce poate apăra: oraşe, obiective militare sau fiecare metru pătrat. Soluţia cea mai transparentă pare a fi o participare pragmatică şi lucidă la integrare, pe baze raţionale, pornind de la ideea asigurării supravieţuirii şi progresului naţiunii, fie pe calea abordării prudente, fie pe calea „imersiunii totale”. - JDW, 18 dec. 2002, 11 dec. 2002, 4 dec. 2002, 29 ian. 2003, 11 sept. 2002 - RUSI, dec. 2001 - JFQ, Summer 2001 - Cuadernos de Estrategia, Spania, 2001-2002 - www. conferences.janes.com, jdw.janes.com - Richard B Lovelock, The Evolution Peace Operations Doctrine - Tom Mockaitis, Peace Operations and interstate conflict: The Sword or the Olive Branch - Robert M. Antis, Claudia H. Clarke, Creating a New Path for Joint Education - NATO AJP 3.4.1 Standard Looking to the future conflicts and wars from these days, to the next 25 to 30 years, until the middle of this century, this material is an attempt to demonstrate the evolution of Sea Power approach, on basis of „Joint Vision 2020” concept. The main challenge for the eve of this Century seems to be a turning point in the thinking, in order to remove the Sea Power concept from „War at Sea” to „War from Sea”. The use of Sea Power will have an increasing importance because of the obvious advantages in this matter, more and more restrictive times requiring hard negotiations with foreign governments required by deployment of ground forces. Some of the main advantages of „War from Sea” are: - forbids opponent the possibility to take action by its own, in order to harras, attack by surprise or make diplomatic pressures; more than that, on sea, even strong armed forces countries have limited capabilities; - increase the capacity to maintain presence in the area long time g enough to fulfill the aims; - avoids protests and costly arrangements required by massive deployments in possible hostile territories and rehearsals inconvenient; - allows cleaner operations, reducing own casualties in the force built up stage; - assures the force security and reduces significantly the infrastructure in a foreign territory expenses; - realizes a better public perception; the media access can be reduced; - allows easier use of force against non state enemies, quick and silently, at long distance, in different areas in the same time. Primary zones of Sea Power In a reasonable estimation, such as from 25 to 30 years, the „Sea Power XXI” will comply its mainstream concept by three primary zones: - Sea Strike, a long distance offensive force, far from own homeland; - Sea Shield, a forward defense force against major threats; - Sea Basing, the newest concept, involving the deployment on sea of necessary forces for Land Attack, everywhere in the World. Sea Strike has its roots in the Global Maritime Control, on Cooperative Engagement Capacity concept basis (CEC), with an aircraft carrier group and land attack capabilities hardcore. The necessary number of this type seems to be around 15, only 8 being available. In future, “the good forces” need the increasing participation of other Navies than today, like UK, France, Spain, Italy and others. The key elements of new technologies will be UAVs, UCAVs, UUCVs, hypersonic missiles, electromagnetic rail guns, and multi spectral imagery, in a high integrated system. Sea Shield is designed to provide defense against access strategies, ballistic and cruise missiles, smart mines, fast attack boats and classic submarines basis. A Surface Action Group (SAG), including anti aircraft cruisers (CG(X)) fitted by interceptors including high energy lasers, allows to combat fast and slow targets at least 200 nautical miles radius. Moreover, Sea Control to Land Attack will be effective due to Land Control Ship, like DD21 Zumwalt, fitted by ALAM system and high ranking artillery, able to operate in brown waters. Sea Basing intends to avoid the increasing limits imposed by sovereignty problems and to reduce te importance of littoral bases, in order to increase the action freedom. The core of this concept is the Maritime Prepositioning Force Ship (MPF (F)), large in off to host on the deck helicopters, MV 22 Osprey and F35 JSF aircrafts, to be a forward HQ for JTF, to allow the deployment to a MEB, and enhanced by logistic and C2 capabilities to be finally a Mobile Operational Base (MOB). IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003 125

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ<br />

asigurarea dinamicii progresului permanent. Acest<br />

lucru presupune participarea cu o „cotizaţie” <strong>de</strong> 10-15<br />

milioane <strong>de</strong> dolari anual la programe navale <strong>de</strong> cooperare<br />

internaţională, care sunt în curs <strong>de</strong> <strong>de</strong>sfăşurare pe plan<br />

european, în strânsă legătură cu noii aliaţi, ceea ce ar însemna<br />

un total <strong>de</strong> peste 300 milioane <strong>de</strong> dolari în 25 <strong>de</strong> ani,<br />

rezonabil <strong>şi</strong> realizabil, permiţând în mod justificat accesul<br />

la tehnologiile cele mai mo<strong>de</strong>rne <strong>şi</strong> implicarea economiei<br />

naţionale în domenii până acum inaccesibile.<br />

„Viziunea” pe termen lung este cu atât mai necesară<br />

cu cât, în viitorul apropiat, ca membră NATO, România<br />

poate fi ţinta atacurilor cu rachete realizate în zone instabile<br />

sau cu potenţial <strong>de</strong> instabilitate, sau poate fi victima<br />

atacurilor asupra altor ţări europene. În ultima perioadă<br />

se discută <strong>de</strong>spre realizarea Apărării Europene contra<br />

rachetelor balistice (EBDM), ţările din sud-estul Europei<br />

(Grecia, Bulgaria, România) fiind <strong>de</strong>ja văzute ca priorităţi<br />

pe termen scurt. Pe măsură ce <strong>de</strong>vine realizabilă producţia<br />

Bibliografie:<br />

<strong>de</strong> rachete cu rază mai mare <strong>de</strong> acţiune, apărarea se va<br />

extin<strong>de</strong> spre ţările central europene <strong>şi</strong> nordice. Chiar în<br />

situaţia în care nu România este ţinta unui atac, poate fi<br />

victima unor resturi sau chiar focoase lovite sau <strong>de</strong>viate<br />

<strong>de</strong> apărarea antirachetă a unei alte ţări. Apărută ca o<br />

problemă nouă a securităţii, în cadrul iniţiativelor aliate,<br />

România va trebui în curând să opteze pentru <strong>de</strong>sfăşurarea<br />

unor elemente ale apărării contra rachetelor balistice, fie<br />

pe teritoriul naţional, fie pe mare, pe direcţia cea mai<br />

ameninţată, hotărând ce trebuie <strong>şi</strong> ce poate apăra: oraşe,<br />

obiective militare sau fiecare metru pătrat.<br />

Soluţia cea mai transparentă pare a fi o participare<br />

pragmatică <strong>şi</strong> lucidă la integrare, pe baze raţionale, pornind<br />

<strong>de</strong> la i<strong>de</strong>ea asigurării supravieţuirii <strong>şi</strong> progresului naţiunii,<br />

fie pe calea abordării pru<strong>de</strong>nte, fie pe calea „imersiunii<br />

totale”.<br />

- JDW, 18 <strong>de</strong>c. 2002, 11 <strong>de</strong>c. 2002, 4 <strong>de</strong>c. 2002, 29 ian. 2003, 11 sept. 2002<br />

- RUSI, <strong>de</strong>c. 2001<br />

- JFQ, Summer 2001<br />

- Cua<strong>de</strong>rnos <strong>de</strong> Estrategia, Spania, 2001-2002<br />

- www. conferences.janes.com, jdw.janes.com<br />

- Richard B Lovelock, The Evolution Peace Operations Doctrine<br />

- Tom Mockaitis, Peace Operations and interstate conflict: The Sword or the Olive Branch<br />

- Robert M. Antis, Claudia H. Clarke, Creating a New Path for Joint Education<br />

- NATO AJP 3.4.1 Standard<br />

Looking to the future conflicts and wars from these days, to the next 25 to 30 years, until the middle of this century, this material<br />

is an attempt to <strong>de</strong>monstrate the evolution of Sea Power approach, on basis of „Joint Vision 2020” concept.<br />

The main challenge for the eve of this Century seems to be a turning point in the thinking, in or<strong>de</strong>r to remove the Sea Power<br />

concept from „War at Sea” to „War from Sea”.<br />

The use of Sea Power will have an increasing importance because of the obvious advantages in this matter, more and more restrictive<br />

times requiring hard negotiations with foreign governments required by <strong>de</strong>ployment of ground forces.<br />

Some of the main advantages of „War from Sea” are:<br />

- forbids opponent the possibility to take action by its own, in or<strong>de</strong>r to harras, attack by surprise or make diplomatic pressures;<br />

more than that, on sea, even strong armed forces countries have limited capabilities;<br />

- increase the capacity to maintain presence in the area long time g enough to fulfill the aims;<br />

- avoids protests and costly arrangements required by massive <strong>de</strong>ployments in possible hostile territories and rehearsals inconvenient;<br />

- allows cleaner operations, reducing own casualties in the force built up stage;<br />

- assures the force security and reduces significantly the infrastructure in a foreign territory expenses;<br />

- realizes a better public perception; the media access can be reduced;<br />

- allows easier use of force against non state enemies, quick and silently, at long distance, in different areas in the same time.<br />

Primary zones of Sea Power<br />

In a reasonable estimation, such as from 25 to 30 years, the „Sea Power XXI” will comply its mainstream concept by three primary<br />

zones:<br />

- Sea Strike, a long distance offensive force, far from own homeland;<br />

- Sea Shield, a forward <strong>de</strong>fense force against major threats;<br />

- Sea Basing, the newest concept, involving the <strong>de</strong>ployment on sea of necessary forces for Land Attack, everywhere in the<br />

World.<br />

Sea Strike has its roots in the Global Maritime Control, on Cooperative Engagement Capacity concept basis (CEC), with an aircraft<br />

carrier group and land attack capabilities hardcore. The necessary number of this type seems to be around 15, only 8 being available.<br />

In future, “the good forces” need the increasing participation of other Navies than today, like UK, France, Spain, Italy and others. The<br />

key elements of new technologies will be UAVs, UCAVs, UUCVs, hypersonic missiles, electromagnetic rail guns, and multi spectral<br />

imagery, in a high integrated system.<br />

Sea Shield is <strong>de</strong>signed to provi<strong>de</strong> <strong>de</strong>fense against access strategies, ballistic and cruise missiles, smart mines, fast attack boats and<br />

classic submarines basis. A Surface Action Group (SAG), including anti aircraft cruisers (CG(X)) fitted by interceptors including high energy<br />

lasers, allows to combat fast and slow targets at least 200 nautical miles radius. Moreover, Sea Control to Land Attack will be effective<br />

due to Land Control Ship, like DD21 Zumwalt, fitted by ALAM system and high ranking artillery, able to operate in brown waters.<br />

Sea Basing intends to avoid the increasing limits imposed by sovereignty problems and to reduce te importance of littoral bases,<br />

in or<strong>de</strong>r to increase the action freedom. The core of this concept is the Maritime Prepositioning Force Ship (MPF (F)), large in off to<br />

host on the <strong>de</strong>ck helicopters, MV 22 Osprey and F35 JSF aircrafts, to be a forward HQ for JTF, to allow the <strong>de</strong>ployment to a MEB, and<br />

enhanced by logistic and C2 capabilities to be finally a Mobile Operational Base (MOB).<br />

IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003<br />

125

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!