Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ
SUA o cer, iar calitatea dotării actuale cere arme nucleare
noi, pentru lovirea buncărelor subterane de adâncime,
sisteme de detecţie şi ochire a obiectivelor mobile, o
infrastructură nouă pentru realizarea lor (oficiali de la
Pentagon consideră că toate armele nucleare americane
sunt inadaptate nevoilor actuale, au o precizie insuficientă
şi o capacitate de penetrare redusă). Acordul de dezarmare
nucleară încheiat cu Federaţia Rusă, în luna mai, limitează
la 1700-2200 capetele nucleare pentru rachetele strategice
operaţionale americane, dar permite existenţa unui număr
nelimitat de arme nucleare tactice.
Dezvoltările din domeniul armamentelor vor însemna
şi o modernizare a sistemelor actuale de arme, a rachetelor
antiblindate dirijate în ţările NATO, dotarea cu rachete de
generaţia 3 şi 3 + , realizarea de noi tipuri de arme inteligente,
de sisteme de arme cu un înalt grad de manevrabilitate,
dispersate în mici sisteme autonome.
Întrebuinţarea forţelor armate pentru contracararea
noilor riscuri şi ameninţări cu caracter asimetric a demonstrat,
în misiunile din Afghanistan din 2002, parţiala inadecvare
a pregătirii pentru acţiune în asemenea condiţii 4 .
SUA au fost obligate să-şi adapteze din mers strategia de
ducere a acţiunilor militare la situaţia locală şi la modul
de desfăşurare a luptei de către forţele talibane. S-au
experimentat categorii de tehnică militară şi procedee
de lovire a ţintelor la sol, s-a revenit chiar la folosirea
unor categorii de armament şi tehnică mai vechi, dar mai
eficace în relieful afgan. A fost reconsiderat rolul aviaţiei
de bombardament, care a executat o gamă variată de
misiuni tactice. Forţele speciale au desfăşurat operaţiuni
cu mijloace convenţionale.
Războiul din Afghanistan ne îndeamnă să spunem că
asimetria entităţilor ce se opun în confruntarea cu terorismul
impune o mai mare flexibilitate în configurarea
forţelor proprii pentru a răspunde prompt la o varietate de
situaţii, şi nu doar la campanii regionale majore.
Oficialii militari ai aliatului cel mai important şi mai
apropiat al SUA în teatrele de acţiune din Balcani şi Asia
Centrală, Marea Britanie, au reţinut concluzii semnificative
pentru lupta împotriva terorismului, care le-au
permis să realizeze un Nou Capitol la „Revizuirea strategiei
naţionale de apărare” (RSA) 5 . Acesta propune transformarea
structurilor de forţe, optimizarea capabilităţilor
(sporirea puterii de lovire, vehicule aeriene fără pilot,
capabilitatea forţelor), un accent suplimentar pe reacţia
rapidă, operaţii de stabilizare, impunere sau „găseşte şi
loveşte” etc.
Asistăm, de fapt, prin modernizarea membrilor
Alianţei, la modernizarea Alianţei. Coordonatele acestui
proces, chiar dacă provin din păreri aliate diferite, urmează
o conduită care caută răspunsurile comune cele mai adecvate
la noile ameninţări.
Summit-ul de la Praga a dat undă verde conceptualizării
şi operaţionalizării unor noi capabilităţi NATO,
pentru a face faţă noilor tipuri de ameninţări. Cele patru
componente ale Noului Concept Strategic – crearea unei
Forţe de Răspuns a NATO, Angajamentul privind capabilităţile,
reorganizarea structurilor de comandă şi realizarea
noii structuri de comandă strategică – permit Alianţei săşi
respecte obligaţiile din Tratat, sarcinile fundamentale
de securitate, inclusiv apărarea colectivă şi a valorilor
democraţiei, SUA acţionând, în comun cu statele aliate
europene, în noi misiuni, departe de spaţiul euro-atlantic.
De aici, nevoia manifestă de profesionalizare şi specializare
a anumitor segmente ale forţelor armate.
Un rol semnificativ în lupta antiteroristă revine UE,
care a trecut la îmbunătăţirea capabilităţilor sale militare,
la dezvoltarea unor capabilităţi de autoprotecţie NBC, la
pregătirea pentru îndeplinirea unor sarcini de stabilizare
şi a instituit un corp civil (de 5000 de poliţişti) pentru
gestionarea crizelor. Pe fundalul luptei globale contra
terorismului şi implicării militare crescânde a SUA în alte
părţi ale lumii (Afghanistan, Irak, Filipine, Uzbekistan,
Kirghizstan, Georgia), UE îşi asumă un rol mai activ, de
„promotor de securitate”, capabil să intervină militar, dacă
e cazul, în crizele de la periferia Europei, potrivit celor stabilite
la reuniunea Consiliului European de la Laeken.
Confruntarea SUA şi aliaţilor lor cu Irakul, generată
de politica regimului de la Bagdad, care deţine arme de
distrugere în masă şi, tocmai de aceea, a obstrucţionat
timp îndelungat acţiunile de control desfăşurate de inspectorii
internaţionali, conform Rezoluţiei Consiliului
de Securitate de la începutul lunii noiembrie 2002, asupra
arsenalului militar irakian, aduce în prim-plan, din nou,
instrumentele militare, cu necesarele învăţăminte în plan
operaţional.
Declarate iniţial a se desfăşura fulger, acţiunile militare
s-au transformat ulterior într-o campanie foarte violentă,
cu mari pierderi de vieţi omeneşti, militare şi civile, cu
distrugeri materiale şi umane uriaşe, mai ales în oraşe.
Luptele duse în primele zile ale războiului cu forţele
armate regulate ale regimului de la Bagdad s-au complicat
tot mai mult după intrarea în acţiune a grupurilor
paramilitare, a feddayinilor, conduşi de fiul lui Saddam,
Udai, a miliţiilor partidului Baas şi Armatei Al Quds,
forţe de gherilă ce recurg la ambuscade, înşelătorii etc.
În folosirea instrumentelor militare, coaliţia va face, în
acest caz, ajustări de strategie, determinate de intervenţia
trupelor paramilitare. Durata războiului, planificată iniţial
la câteva săptămâni, s-ar putea, în noile condiţii, să se
prelungească mult mai mult.
Instrumente mediatice
După ce efortul mediatic al SUA a vizat crearea unui
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
117