Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ
domeniul protecţiei mediului;
• diminuarea unor surse de risc şi ameninţare ecologice;
• protejarea unor zone sensibile din punct de vedere
ecologic la influenţe externe negative.
În plan organizaţional, strategiile militare concep
structuri administrative, de conducere şi coordonare
care, prin menire şi funcţii, aplică politica naţională de
mediu în cadrul organismului militar şi, totodată, asigură
operaţionalizarea şi interoperabilitatea în cadrul Alianţei
Nord-Atlantice.
Pe de altă parte, se asigură astfel o corelare a obiectivelor
politice cu cele militare şi un control asupra armatei
din punct de vedere al protejării mediului.
Structurile de protecţie ale mediului existente în cadrul
comandamentelor şi marilor unităţi (unităţi) diferă ca amploare
şi responsabilităţi de la un eşalon la altul, în funcţie
de misiunile acestuia şi tipului de conducere pe care acesta
îl exercită (operaţională sau administrativă).
Exercitarea conducerii şi coordonării activităţilor
de mediu la nivelul forţelor sistemului militar se
materializează în:
• stabilirea de către sectorul militar a politicii specifice
de mediu, integrată concepţiei naţionale în domeniu,
dar relaţionată şi armonizată cu politica în domeniul
apărării;
• planificarea protecţiei mediului în timp de pace,
situaţii de criză şi pe timpul desfăşurării operaţiilor aliate;
• aplicarea planurilor şi programelor perspective şi
prospective de mediu;
• identificarea resurselor umane, materiale şi financiare
pentru realizarea obiectivelor de menţinere a calităţii
mediului;
• educaţia de mediu a personalului militar;
• demonstrarea compatibilităţii între acţiunile militare
şi protecţia mediului;
• evaluarea impactului (riscului) acţiunilor militare
asupra mediului în procesul de luare a deciziilor; asigurarea
utilizării riguroase a terenului şi resurselor naturale
avute sub control;
• reducerea surselor de generare a deşeurilor şi a
poluării potenţiale printr-un management modern de
mediu;
• identificarea impactului asupra mediului pentru
proiectarea, achiziţionarea şi exploatarea tehnicii, armamentelor
şi echipamentelor de luptă;
• derularea programelor de cercetare cu specific
militar în domeniul mediului, în strânsă colaborare cu
autorităţile naţionale de mediu;
• elaborarea şi editarea unor publicaţii de mediu cu
specific militar, pentru educarea, instruirea şi informarea
personalului în acest domeniu (cu accent pe măsurile
şi acţiunile de prevenire a poluării mediului pe timpul
instrucţiei şi operaţiilor);
• pregătirea şi intervenţia în caz de producere a accidentelor
de mediu;
• implicarea în programele de refacere a mediului
post conflict armat (post acţiuni militare).
În cadrul procesului de planificare a protecţiei
mediului pentru operaţiile aliate, ca expresie relevantă a
ecologizării strategiilor militare, un rol important revine
evaluării riscurilor asupra mediului.
Gestionarea riscurilor de mediu presupune:
• operaţiile militare să respecte legile şi reglementările
de mediu;
• detecţia, asistarea şi controlul riscurilor de mediu
ce derivă din factorii operaţionali ai misiunilor;
• identificarea obiectivelor operaţionale şi potenţialele
alternative ale operaţiilor;
• identificarea (evaluarea) potenţialelor efecte cauzate
de operaţie asupra personalului şi zonelor ecologice
cu sensibilitate ridicată;
• reducerea pierderilor de personal şi bunuri;
• prevenirea sau micşorarea efectelor asupra mediului,
ca urmare a: poluării apelor, terenului şi aerului şi
gestionării materialelor şi deşeurilor periculoase;
• refacerea şi depoluarea mediului afectat de
desfăşurarea operaţiunilor militare.
Concepţia de pregătire a forţelor în domeniul
protecţiei mediului are în vedere următoarele paliere:
formarea şi perfecţionarea specialiştilor de mediu din
structurile de conducere operaţională şi administrativă ale
armatei; familiarizarea factorilor de decizie de la diferite
eşaloane de conducere (strategică şi operativă); instruirea
ofiţerilor, subofiţerilor, civililor şi a trupelor, prin sistemul
învăţământului (militar şi/sau civil) şi în cadrul procesului
de instrucţie al armatei.
Sistemul de învăţământ, prin studii aprofundate sau
cursuri modulare de scurtă durată, în domeniul protecţiei
mediului, vizează pe de o parte formarea şi specializarea
personalului cu atribuţii manageriale în domeniu, iar pe
de altă parte, familiarizarea ofiţerilor şi subofiţerilor cu
obligaţiile şi normele Dreptului mediului.
Pregătirea pentru luptă a armatei are ca obiectiv
“desfăşurarea acţiunilor militare independent, întrunit, în
cooperare în cadrul coaliţiei cu respectarea impunerilor
ecologice” 6
Direcţiile instruirii ecologice şi de protecţie a mediului
în domeniul militar sunt următoarele:
• cunoaşterea reglementărilor naţionale şi internaţionale
de mediu;
• implementarea sistemelor de management de mediu
(E.M.S.);
• protecţia factorilor de mediu pe timpul exerciţiilor
şi operaţiilor aliate;
• evaluarea impactului (riscului) asupra mediului;
• managementul deşeurilor şi substanţelor periculoase;
• acţiunea în caz de poluare accidentală a mediului,
112 IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003