Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ
o relaţie de interdependenţă foarte bine conturată.
Astfel, se poate stabili cu certitudine că nu există doar
un singur tip de relaţie unidirecţională, ci că aceşti
factori pot să exercite o multitudine de influenţe asupra
tuturor domeniilor strategiei militare, prezentate în
coloana din dreapta a schemei.
În plan juridic, ecologizarea strategiilor militare în
cadrul N.A.T.O., vizează respectarea convenţiilor şi cutumelor
internaţionale, precum şi principiile generale de
drept recunoscute de naţiuni, aceasta materializându-se
în declaraţii de principii, standarde, politici şi programe
de mediu.
Potrivit “Declaraţiei politicii de mediu a N.A.T.O.
pentru forţele armate”, acestea au un “rol vital în protejarea
şi conservarea mediului şi au obligaţia de a evita
potenţialele pericole pe timpul îndeplinirii misiunilor” 2 .
Demersurile ecologice în domeniul strategiilor
militare se concretizează în:
• politica şi doctrina de mediu a N.A.T.O.;
• strategii şi politici naţionale de mediu;
• planuri şi programe de acţiune (ale Alianţei, regionale
şi/sau naţionale) de implementare a politicilor din
domeniul mediului.
În stabilirea obiectivelor de mediu pentru conducerea
activităţilor militare, armata trebuie să ia în considerare
conţinutul Principiului 25 al Declaraţiei de la Rio, care
stipulează faptul că, „pacea, dezvoltarea şi protecţia mediului
sunt indivizibile şi interdependente” 3 . Deosebit de
important este faptul că acest principiu trebuie să se
regăsească şi în conţinutul politicii de securitate.
Totodată, în elaborarea politicii de mediu şi în
planificarea activităţilor de protecţie a acestuia în
cadrul ministerelor apărării, trebuie avute în vedere
următoarele principii statuate de către Declaraţia de
la Rio:
a. dezvoltarea durabilă (principiul nr. 4), care arată
că „protecţia mediului se constituie ca parte integrală a
dezvoltării”. Astfel, organizaţiile militare au obligaţia de a
asigura „interdependenţa dintre componenta ecologică şi
utilizarea resurselor durabile. Toate segmentele societăţii
trebuie să-şi aducă o contribuţie considerabilă la realizarea
dezvoltării durabile” 4 .
b. principiul precauţiei (principiul nr. 15), care arată
că „toate guvernele semnatare ale Declaraţiei de la Rio
trebuie să încurajeze luarea tuturor măsurilor de prevenire
şi precauţie în protejarea mediului” 5 .
c. evaluarea (auditul) impactului de mediu (principiul
nr. 17), trebuie înţeles ca fiind o necesitate pentru
auditarea tuturor activităţilor militare ce au adversitate
faţă de mediul înconjurător.
d. în plus, principiul “Poluatorul-plăteşte” (principiul
nr. 16) trebuie luat în considerare în procesul de planificare
şi în desfăşurarea tuturor activităţilor militare. Agenda 21,
adoptată de Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi
Dezvoltare de la Rio de Janeiro din iunie 1992, reprezintă
un plan de acţiune acceptat de către guvernele statelor
participante pentru protejarea şi utilizarea durabilă a mediului,
ca o componentă integrată a “dezvoltării durabile”.
În acest context, sectorul militar trebuie să se alinieze
şi conformeze celor mai relevante elemente ale Agendei
21.
Convenţiile şi protocoalele internaţionale de mediu
asigură reglementările prin care armata are asigurate
normele de aplicare a politicii şi planificării în acest domeniu.
În foarte multe state, aspectele de mediu au fost
incluse în documentele politicii de securitate naţională.
În tot mai multe ţări exercitarea controlului civil
asupra armatei este reflectată de existenţa cadrului
legislativ naţional cu referiri şi la sectorul militar, dar
şi de aplicare a procedurilor de inspecţii şi verificări
asupra respectării normelor de protecţie a mediului.
Din punct de vedere ecologic, concepţia strategică
vizează acţiuni ce se pot înscrie într-o intensitate şi
o violenţă mică până la valori medii. Din analiza
particularităţilor strategice se pot identifica următoarele
determinări ecologice:
• implicarea organismelor şi factorului politic cu
vocaţie internaţională în domeniul mediului;
• aplicarea practicii pulsatorii cu amploare şi intensitate
limitată;
• menţinerea arsenalelor N.B.C. ale statelor la nivel
de ameninţare;
• realizarea asimetriei tehnice şi tehnologice faţă de
adversar;
• prelungirea preliminariilor conflictului armat în
scopul micşorării acţiunilor armate cu efect asupra mediului;
• mutarea efortului confruntării armate în planul
războiului informaţional, al războiului electronic, urmărind
ca efectele asupra mediului să fie limitate la minimum;
• limitarea efectelor prin amplificarea posibilităţilor
modulării şi demodulării rapide a grupărilor de
forţe.
Alte elemente ale concepţiei strategice care au anumite
implicaţii de natură ecologică rezultă din nivelul
şi conţinutul scopurilor şi nicidecum din cantitatea de
forţe şi mijloace angajate (implicate). Acestea pot fi:
• descurajarea războiului ca mijloc de protejare a
valorilor ecologice planetare;
• protejarea şi/sau apărarea intereselor naţionale
care vizează protejarea mediului înconjurător;
• sprijinirea comunităţii internaţionale în promovarea
securităţii ecologice globale şi/sau regionale;
• satisfacerea unor obligaţii asumate prin convenţiile
şi tratatele internaţionale;
• sprijinul autorităţilor civile de protecţie a mediului;
• prezervarea accesului liber la resursele ecologice
esenţiale (strategice);
• sprijinul organizaţiilor umanitare cu vocaţie în
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
111