Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ
Ecologizarea în strategia militară a N.A.T.O.
Este cunoscut faptul că, din punct de vedere ştiinţific
şi tehnologic, omenirea a evoluat enorm, dar a stagnat şi
poate chiar se află în plină involuţie din punct de vedere
al mentalităţilor. Astfel, deşi actualmente potenţialul
economic, demografic şi tehnico-ştiinţific ar permite asigurarea
unor condiţii de muncă, viaţă şi mediu mai mult
decât decente pentru întreaga omenire, statele lumii se
găsesc în aceeaşi stare de permanentă confruntare în care
se află de la apariţia civilizaţiei umane.
Conflictele militare ale sfârşitului de secol XX şi
experienţele rezultate din acestea au determinat statele
să abordeze problemele mediului nu doar ca fiind „colaterale”
războiului, ci şi de a găsi metodele, formele şi
instrumentele necesare rezolvării „dilemei” protecţia
mediului-acţiunile militare.
Această dilemă a preocupat specialiştii militari în
studierea, identificarea şi operaţionalizarea „palierelor”
în care strategiile militare ale statelor membre N.A.T.O.
pot deveni „ecologice”. Abordarea strategiilor militare
din punct de vedere ecologic reprezintă o problemă de
strategie globală, iar în proiectarea acestora trebuie să
se aibă în vedere principiile dreptului internaţional al
mediului referitoare la:
1. obligaţia statelor de a conserva şi proteja mediul şi
resursele naturale;
2. obligaţia statelor de a evalua consecinţele, inclusiv
cele militare, asupra mediului;
3. supravegherea stării mediului;
4. informarea şi participarea publicului cu privire la
problemele protecţiei mediului;
5. principiul „poluatorul-plăteşte”;
6. principiul răspunderii statelor pentru prejudiciile
ecologice;
7. cooperarea internaţională pe probleme de mediu;
8. prevenirea poluării şi degradării mediului.
De altfel, în abordarea noastră, pe lângă principiile
dreptului internaţional al mediului, am avut în vedere
faptul că strategia în domeniul militar reprezintă un element
definitoriu şi distinct al securităţii globale, regionale
şi/sau naţionale.
Din acest punct de vedere, conţinutul noţiunii de
„ecologizare” trebuie înţeles ca fiind întrepătrunderea a
trei tipuri de componente cu sensuri diferite. O primă
Colonel Florea SURDU,
Inspector-şef pentru Mediu
componentă o reprezintă acţiunea actorilor statali şi a
celor non-statali, care au obligaţia de a lupta împotriva
degradării mediului din acelaşi motiv pentru care trebuie
să lupte împotriva violenţei (aceste două tipuri de
ameninţări pot distruge sănătatea omului, resursele naturale
şi materiale pe scară largă). O a doua componentă
o reprezintă degradarea locală sau regională a mediului
şi/sau sărăcirea resurselor naturale (ca urmare a creşterii
populaţiei, distribuţiei inechitabile a acesteia în profil teritorial,
schimbările globale ale mediului), ceea ce reprezintă
un factor important în instabilitatea politică în zonă şi o
sursă de conflict. Cea de a treia componentă o reprezintă
factorul militar, care poate juca un rol important în
protejarea mediului, atât ca un catalizator în domeniul
securităţii, cât şi ca un participant activ în reducerea
impactului acţiunilor militare asupra mediului.
Desigur că în demersul pe care-l propunem, acela de
a identifica care este componenta ecologică a strategiilor
militare ale statelor membre N.A.T.O., am avut în vedere
principalele ameninţări la adresa mediului determinate
de acţiunile militare ce au fost luate în considerare de
specialiştii politico-militari şi anume:
- managementul deşeurilor radioactive, depozitate
în tancuri subterane nucleare (responsabilităţile sunt
împărţite împreună cu agenţiile guvernamentale civile);
- depozitarea deşeurilor toxice periculoase
(responsabilităţile sunt împărţite împreună cu agenţiile
guvernamentale civile, organizaţiile internaţionale sau
agenţii privaţi);
- contaminarea radioactivă cu nivel scăzut de
radiaţii, provenită din scurgerile radioactive ale centralelor
nucleare vechi (responsabilităţile sunt împărţite
împreună cu agenţiile guvernamentale civile, organizaţiile
internaţionale);
- depozitarea deşeurilor chimice şi biologice
(responsabilităţile sunt împărţite împreună cu agenţiile
guvernamentale civile, organizaţiile internaţionale);
- scurgerile de combustibil de la tehnica, echipamentele,
sistemele de armamente şi instalaţiile vechi
aflate în depozitare (responsabilităţile sunt împărţite
împreună cu agenţiile guvernamentale civile, organizaţiile
internaţionale);
- dezastrele produse în urma catastrofelor natu-
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
109