PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

6. Analiza consecinţelor
Scopul este de a determina impactul rezultat în urma exercitării cu
succes a unei ameninţări asupra vulnerabilităţii. Gradul de afectare trebuie
însă determinat de experţi familiarizaţi cu activele respective, persoane de
execuţie, proprietari sau manageri. Analiza poate fi de tip calitativ sau
cantitativ, fiecare variantă prezentând avantaje şi dezavantaje.
În Canada, spre exemplu, OCIPEP – Oficiul de Protecţie a
Infrastructurilor Critice şi Pregătire pentru Situaţii de Urgenţă – a stabilit
şase categorii de consecinţe, pe următoarele domenii: furnizare de servicii,
societate, politică, economie, mediu şi interdependenţe. Impactul distrugerii
sau scoaterii din funcţiune a unei infrastructuri este analizat prin prisma a
trei factori:
a. proporţii: pierderea unei infrastructuri este cuantificată
prin extinderea ariei geografice afectate – locale, regionale,
naţionale;
b. magnitudine – cuantificată prin zero, minimă, moderată şi
majoră;
c. efecte în timp.
În Marea Britanie, NISCC – Centrul de Coordonare pentru
Securitatea Infrastructurilor Naţionale – utilizează un model grafic de
analiză, în trei coordonate:
X: zona de impact, care se referă la pierderi de vieţi, consecinţe
economice, consecinţe sociale şi consecinţe politice;
Y: severitatea impactului – cu o scară logaritmică de la 1 la 10;
Z: timp – cu o scară logaritmică.
7. Analiza sistemului
În contextul acestui demers, sistemul reprezintă un complex de
infrastructuri, una simplă, alta dependentă de o întreprindere, sau un anumit
sistem în cadrul unei infrastructuri, corespunzător a patru niveluri de
ierarhie:
a. sistem de sisteme;
b. infrastructuri individuale;
c. sistem individual sau întreprindere;
d. componente tehnice.
În această ultimă etapă se face apel la modele matematice şi
instrumente de simulare pe computer pentru a evidenţia activităţile
interdependente. Există o serie de modele şi tipuri de simulări pentru
infrastructuri izolate; acestea nu au reuşit însă să moduleze efectele în
cascadă ce apar în realitate în reţelele complexe.
Uniunea Europeană a finanţat mai multe proiecte pe această temă,
dintre care amintim:
a. ACIP – Analysis and Assessment of Critical Infrastructure
Protection – are ca scop modelarea şi simularea protecţiei infrastructurilor
critice. Programul a produs un algoritm pentru crearea şi punerea în aplicare
a modelării şi simulării, cu următoarele obiective:
− identificarea şi evaluarea stării protecţiei infrastructurilor
critice;
− analiza dependenţelor mutuale ale infrastructurilor şi a
−
efectelor în cascadă în caz de disfuncţionalităţi;
investigarea diverselor scenarii în scopul determinării
golurilor, deficienţelor şi a punctelor-forte;
b. COSIN – Co-evolution and Self-organization In Dynamical
Networks – are ca scop realizarea unei serii de instrumente teoretice,
grafice, analitice şi computerizate, care să descrie comportamentul complex
al reţelelor
c. Safeguard – are ca scop îmbunătăţirea dependenţei şi fiabilităţii
infrastructurilor critice complexe (Large Complex Critical Infrastructures –
LCCIs), cum ar fi reţelele de distribuţie energetică şi de telecomunicaţii.
III. Preocupări ale organizaţiilor internaţionale şi regionale
Din ce în ce mai multe organizaţii de acest tip şi-au înscris pe
agenda de preocupări problema PIC. Am menţionat deja demersurile NATO
legate de infrastructurile critice.
195
196