PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

• tranziţia de la arhitectura de securitate bazată pe principiul
bipolarităţii la o altă structură – unipolară sau multipolară – în
care statele naţionale, grupurile de state, organizaţiile
nonguvernamentale şi cele internaţionale încearcă să ocupe o
poziţie cât mai avantajoasă;
• manifestarea fenomenului globalizării, în condiţiile
inexistenţei unor norme, principii şi instrumente pentru reglare
şi control, cu efecte devastatoare pentru populaţiile aparţinând
lumii a treia;
• slăbirea statelor naţionale, creşterea rolului unor organizaţii
nonguvernamentale în relaţiile internaţionale şi scăparea
acestora de sub control;
• sprijinul acordat de către unele state fundamentaliste şi
organizaţii nonguvernamentale unor structuri teroriste;
• accesul unor structuri teroriste la sistemul informaţional
global, resurse umane, materiale şi financiare;
• diseminarea necontrolată a sistemelor de armamente, inclusiv
a celor de distrugere în masă;
• dezechilibrele demografice şi tendinţa de migrare a
populaţiilor din ţările sărace (sărăcite) către cele bogate;
• exacerbarea extremismului, separatismului, intoleranţei sau
xenofobiei şi degenerarea acestora în acţiuni violente;
• lipsa de voinţă manifestată de unele state în crearea de
instrumente eficiente de prevenire şi combatere a terorismului;
• vulnerabilităţile societăţilor democratice la acţiunile de tip
terorist.
Din studiile efectuate rezultă că România nu s-a confruntat şi nu
se confruntă cu riscuri majore de natură teroristă la adresa ei. Cu toate că
se găseşte la intersecţia unor interese geopolitice şi geostrategice, nu
reprezintă, până în prezent, un spaţiu de generare a terorismului sau de
confruntare teroristă şi nici un mediu favorabil dezvoltării unor acţiuni de
acest gen.
Cu toate acestea, terorismul, prin multitudinea de metode şi
mijloace pe care le întrebuinţează, prin efectele pe care le generează, nu
poate fi exclus ca ameninţare la adresa ţării noastre. Unele ameninţări şi
riscuri de securitate se materializează în interiorul statului, dar originea lor
este externă, aşa cum altele sunt de natură internă, dar se manifestă ori se
materializează doar în anumite circumstanţe favorizate din exterior.
Din aceste considerente, se apreciază că ameninţări majore de
natură teroristă la adresa României nu pot fi decât conjuncturale şi
tranzitorii. Ele pot rezulta dintr-o extindere a spaţiului de confruntare a
185
ideologiilor şi practicilor fundamentaliste sau de altă natură în zonele
apropiate de cele de interes strategic pentru România, din alinierea ţării la
coaliţia antiteroristă mondială sau din degradarea semnificativă a instituţiilor
interne şi proliferarea, şi în ţara noastră, a reţelelor şi structurilor crimei
organizate.
În ceea ce priveşte contextul intern de securitate, se poate afirma că
România nu se confruntă în prezent cu manifestări teroriste de sorginte
autohtonă, situaţie care nu poate fi exclusă în viitor.
Datorită acestui fapt, activitatea în domeniu va trebui să aibă în
vedere existenţa unor riscuri şi ameninţări după cum urmează:
• apariţia şi perpetuarea unor stări conflictuale, inclusiv a
unor frământări armate şi, respectiv, a tensiunilor de sorginte
etnică, religioasă sau ideologică din diverse zone ale lumii,
unele situate în apropierea ţării noastre, au accentuat
tendinţele de extindere în plan global atât a unor structuri ale
organizaţiilor extremiste ori teroriste, cât şi a modelului
terorist de afirmare politică, al cărui potenţial de contagiune
nu poate fi subestimat;
• eventualitatea ca, în condiţiile unor evoluţii geopolitice
nefavorabile poziţiei internaţionale şi intereselor
fundamentale ale ţării noastre, entităţi externe să-şi
proiecteze obiective asupra României, inclusiv prin
angajarea practicilor teroriste;
• dezvoltarea criminalităţii organizate autohtone şi
transfrontaliere ar putea conduce nu doar la favorizarea
nucleelor teroriste clasice, ci şi la generarea terorismului de
tip mafiot, cu exprimare specifică pe teritoriul nostru
naţional;
• efectele unor factori de geneză obiectivi sau subiectivi, care
pot favoriza apariţia, dezvoltarea şi manifestarea altor
diverse forme de terorism (ideologic, autonomist-separatist,
rasist-xenofob, intolerant-religios, protestatar ori deviant).
Riscurile actuale la adresa siguranţei naţionale decurg din prezenţa
pe teritoriul ţării noastre a nucleelor unor organizaţii străine, care sunt sau
continuă să fie catalogate pe plan internaţional ori pe spaţiile de origine
drept mişcări extremiste sau teroriste. Respectivele nuclee, relativ reduse din
punct de vedere numeric, sunt constituite din rezidenţi aflaţi în România în
calitate de studenţi, comercianţi, oameni de afaceri, emisari culturali etc.
De-a lungul timpului, activitatea acestor structuri nu s-a
materializat decât extrem de rar în desfăşurarea de acţiuni teroriste pe
186