PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

d) Conflictele interne şi regionale prelungite, crizele de tot felul,
dezorganizarea economică şi socială, precum şi şomajul în masă din unele
ţări determină un anumit exod al populaţiilor, problematică abil speculată de
cei pentru care aceasta reprezintă o adevărată “afacere”. Când ne referim la
acest lucru, avem în vedere că proporţia alarmantă a migraţiei, mână de
lucru ilegală, a condus la crearea unei “industrii” clandestine care o
încurajează.
Se estimează, astfel, că aproape două milioane de persoane trec
clandestin, în fiecare an, frontierele internaţionale, cu ajutorul traficanţilor.
Nu vom face referiri la întregul păienjeniş al “reţelelor” de
imigraţie clandestină” existente în lume, ci doar la cele din Europa, şi în
mod deosebit la cele care includ România.
Provenind din Asia şi Africa, imigranţii care pătrund în ţara
noastră 1 îşi continuă drumul spre Occident, dar o bună parte dintre aceştia
rămân în România, unde trăiesc, de obicei, în clandestinitate, uneori un timp
destul de mare.
Astfel, la nivelul anului 1999, spre exemplu, se estima că pe
teritoriul României se aflau 22.000 de imigranţi clandestini 2 . Şi în prezent,
numărul acestora este destul de ridicat, cu toate măsurile întreprinse în acest
sens.
Dezvoltarea fenomenului imigraţionist a favorizat, aşa cum se
apreciază în rapoartele SRI, prezentate în faţa Parlamentului României, dar
şi în alte rapoarte, pătrunderea în ţara noastră a unor elemente cu
antecedente de natură teroristă. Printre componenţii grupurilor
imigraţioniste se află şi persoane angrenate anterior în conflicte regionale
sau urmărite de către autorităţile din statele de origine, ca urmare a comiterii
unor acte antisociale, De-a lungul anilor, au fost identificaţi etnici kurzi, sich
şi tamili, mercenari pakistanezi sau afghani care au participat la conflictul
din Bosnia-Herţegovina, precum şi membri ai unor mişcări extremiste arabe.
Nici în prezent, situaţia nu este mult schimbată. Ameninţarea potenţială sau
efectivă este determinată de lipsa mijloacelor de subzistenţă, situaţie care
poate conduce la apariţia unor acte antisociale, unele putând fi de o gravitate
deosebită. Totodată, imigraţia ilegală a adus cu ea şi anumite “modalităţi de
1 Cele mai uzitate trasee sunt: a) Egipt-România, prin Constanţa, cu vaporul (traseu folosit în
special de cetăţenii fără documente); b) Somalia–Yemen-Etiopia (cu avionul) – Moscova-Kiev
(cu trenul), Republica Moldova-România; c) Somalia-Yemen (cu avionul), apoi Turcia-
Bulgaria-România (Giurgiu) cu trenul; d) Somalia-Yemen-Kenya (cu avionul), Bulgaria-
România (cu trenul prin Giurgiu); e) Somalia-Yemen-Siria-via Iordania, Bucureşti, Otopeni, cu
documente yemenite, pe care nu le declară sau pe care le distrug; f) Africa-Tunisia-Malta-fosta
Iugoslavie - cu vaporul, şi de aici cu trenul, până la Bucureşti, sau pe Dunăre, cu vaporul, prin
Giurgiu sau Constanţa.
2 Programul naţional de aderare la Uniunea Europeană, vol. I, iunie 1999, p.215.
179
rezolvare a unor conflicte sociale”, practicate de ţările de origine a
imigranţilor, modalităţi asimilate în parte de către grupurile criminale
autohtone, a căror periculozitate devine cu atât mai mare cu cât ele tind să
devină un adevărat flagel în marile oraşe.
Grupările criminale care au controlul acestui fenomen dispun de
mijloace de falsificare a documentelor, controlează companii de transport
(aerian, maritim, feroviar, rutier) şi au reţele foarte bine puse la punct.
Toate acestea demonstrează abilitatea grupărilor criminale în cauză,
care câştigă aproximativ 20-30.000 dolari per emigrant.
e) Unul dintre cele mai grave pericole ale crimei organizate îl
reprezintă acţiunea de spălare a banilor murdari 1 prin care, în opinia FBI, “se
deghizează sursa şi originea adevărată” a acestora. Astfel, suma supusă
spălării depăşeşte anual 5000 de miliarde dolari SUA 2 .
România nu a fost ocolită de fenomenul spălării banilor murdari,
constatându-se intensificarea unor operaţii frauduloase operaţiuni favorizate
şi de neajunsurile legislaţiei româneşti cu privire la complexul infracţional
constituit de acest fenomen.
Deşi există o lege de combatere a spălării banilor, organismul
abilitat să o aplice întâmpină greutăţi deosebite.
Iată de ce poliţiştii şi procurorii regretă şi acum acea defunctă Lege
18, care permitea un minim de control asupra averilor nejustificate.
Operaţiunea de “albire a banilor” afectează siguranţa naţională, prin
subminare economică şi prin erodarea sistemului financiar bancar.
În acest sens, vulnerabilitatea sistemului financiar-bancar din
România facilitează spălarea banilor murdari. Într-o conferinţă de presă
organizată de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor
în 14 octombrie 2003, se afirma că, între anii 2001-2003, valoarea banilor
spălaţi se ridica la 1,9 miliarde de euro.
1 Toţi banii care au fost obţinuţi prin comiterea unor infracţiuni sau care au ajutat la înfăptuirea
unei fărădelegi se numesc generic “bani murdari”. Aceştia nu au nici o valoare dacă nu sunt
“spălaţi“, pentru a putea fi investiţi în afaceri “cinstite”. În acest scop, organizaţiile de tip
mafiot din întreaga lume au creat adevărate “paradisuri fiscale”, unde impozitele sunt minime şi
“banii murdari” îşi pierd urma, redevenind “curaţi”. Referindu-se la această “operaţiune”, în
1996, banca americană Merril Lynch estima că mai bine de 15% din produsul mondial brut se
află depus în aceste adevărate “posturi fiscale”. În fiecare an, peste 5000 de miliarde de dolari
ajung în conturile unor bănci din Panama, insulele Bahamas, arhipeleagul Cayman sau în
insulele autonome ale Arhipeleagului Britanic, şi chiar în inima Europei, în Liechtenstein,
Andora, Monaco, Luxemburg şi, mai nou, în Ungaria, Rusia şi chiar România.
2 Apud dr. Douglas Menachik, Strategic Crime and Romanian National Securty Strategy
delaing with “non traditional” Security Threats, Organized Crime, Drug Trafficking &
Terorism in East and Central Europe, în Romania’s National Security Politics, Bucureşti, 1997,
p.20.
180