PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

profituri mari, spălarea banilor murdari şi investirea lor în activităţi
economice oficiale; folosirea mijloacelor financiare în scopuri politice
atunci când situaţia o impune; informatizarea şi scientizarea acţiunilor etc.
Una din trăsăturile crimei organizate este internaţionalizarea
acestui fenomen ca urmare, pe de o parte, a folosirii unor avantaje, oferite de
progresul tehnico-ştiinţific actual, iar pe de altă parte, a globalizării
“pieţelor” internaţionale. Procesul de internaţionalizare ce caracterizează
dezvoltarea economică a statelor şi extinderea pieţelor financiare a fost şi
este intens exploatat de organizaţiile criminale care reuşesc uşor să-şi
realizeze propriile “activităţi de producţie”, pătrunzând astfel în forţă în
mecanismele economico-financiare mondiale. Fără a ne referi expres la
acestea, vom spune că structurile crimei organizate se dezvoltă, de regulă,
etapizat, “influenţa” lor crescând, pe măsură ce fondurile acumulate în timp
şi “spălate” le permit să penetreze, uneori chiar cu uşurinţă, sectoare
importante ale vieţii economice, politice, sociale etc.
Acumulările, dar mai ales activităţile transfrontaliere determină ca,
în timp, unele organizaţii criminale să capete dimensiuni strategice. Aceste
dimensiuni sunt date, pe de o parte, de fondurile uriaşe pe care le derulează,
uneori prin activităţi aparent legale, iar pe de altă parte, de aria spaţială a
acestor activităţi şi consecinţele lor nefaste în timp. Ca urmare, crima
organizată a cunoscut o dezvoltare ascendentă, “iar prin formele noi de
manifestare, prin caracterul tot mai organizat, pericolul sporit şi
internaţionalizarea evidentă, constituie o ameninţare la adresa comunităţilor
umane, a instituţiilor democratice şi chiar a statelor”1, înscriindu-se, astfel,
ca un domeniu generator de riscuri la adresa securităţii naţionale a statelor,
şi nu numai.
Lipsa măsurilor privind combaterea crimei organizate sau
tărăgănarea aplicării lor poate conduce la creşterea influenţei acesteia în
viaţa politică, mass-media, administraţia publică, justiţie, economie etc.,
erodând, astfel, bazele ordinii sociale interne, regionale şi internaţionale.
Este interesant de subliniat faptul că fiecare ţară are o reţea proprie
de grupări ale crimei organizate, cele mai puternice şi mai active aflându-se
în regiunile cu vechi tradiţii, şi anume: Statele Unite (Casa Nostra), Europa
(Mafia siciliană), şi Asia (Triadele chinezeşti, Yakuza japoneză etc.).
Fondurile uriaşe de care dispun organizaţiile criminale, cunoscute
în general marelui public sub denumirea generică de mafia, dau acestora
posibilitatea de a-şi mări an de an aria lor de acţiune, starea infracţională din
lume, în continuă creştere, confirmând pe deplin acest lucru. Astfel,
caracterizând mafia din SUA, fostul ministru al justiţiei Ramsey Clark
1 Gl. Ion Pitulescu, Al treilea război mondial, Crima organizată, Ed. Naţională, Bucureşti,
1996, p.13.
175
declara, nu cu foarte mulţi ani în urmă, că aceasta reprezintă “cea mai
puternică corporaţie din lume” 1 , veniturile ei fiind egale cu cele ale marilor
companii industriale General Motors, Standard Oil, IBM, Texaco, General
Electric, Chrysler şi Ford.
Iată că, fie şi numai rămânând la exemplul de mai sus, putem
contura imaginea crimei organizate, în care “naşii” sunt miniştri în domeniul
corupţiei şi punerii la cale a celor mai neaşteptate acţiuni, ce pot bulversa
însuşi sistemul social dintr-o ţară sau alta, prin instaurarea instabilităţii,
dezordinii, neîncrederii, insecurităţii. În cele ce urmează, vom aborda doar
câteva aspecte ale crimei organizate cu implicaţii asupra securităţii
naţionale: traficul de droguri, traficul de armament, traficul ilegal cu materiale
radioactive, imigrarea ilegală, spălarea banilor murdari, contrabanda.
Traficarea “morţii albe”, una dintre cele mai prospere afaceri ilicite
ale lumii, dominată de organizaţiile criminale de tip mafiot din America,
Asia, Africa şi Europa, ale căror profituri anuale depăşesc, după unele
statistici, 10% din volumul comerţului internaţional legal, a devenit un
adevărat flagel în lumea de azi. După căderea “Cortinei de fier”, piaţa
drogurilor capătă noi dimensiuni, regiunea mediteraneană jucând un rol din
ce în ce mai important în proliferarea acestui fenomen, prin noile “canale”
est şi central-europene.
Organizaţiile criminale, a căror preocupare o reprezintă, în mod
deosebit, traficul de droguri, încurajează amplificarea conflictelor locale,
starea de continuă instabilitate fiind propice activităţii lor. De altfel, aceste
organizaţii, sunt interesate, după părerea noastră, să aprindă flacăra unor
asemenea conflicte.
Speculând mai ales lacunele de ordin legislativ şi informativ, dar şi
tarele economice, politice şi sociale din ţările foste comuniste, traficanţii de
droguri nu au pierdut prilejul de a-şi amplifica aria lor de acţiune, urmărind,
pe de o parte, lărgirea pieţei, iar pe de altă parte, găsirea de noi rute de
transport către distribuitorii şi consumatorii “tradiţionali”. Acest fenomen a
cunoscut dimensiuni aparte în spaţiul central şi est-european, din care face
parte şi România, care, datorită poziţiei sale geografice, dar şi unor lacune
de ordin legislativ, a intrat în vizorul traficanţilor de droguri, constituindu-se
într-un segment important al “rutei balcanice” de traficare a “morţii albe”,
îndeosebi pe varianta sa nordică, ce include Iranul, Turcia, Bulgaria,
România, Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania şi Olanda.
În ţara noastră, mafia traficului de droguri, a început să înflorească
peste noapte, după 1990. La început, România a fost ţara prin care drogurile
venite pe “filiera balcanică” urmau drumul occidentului. Mai târziu, ca
1 Apud, V.P. Borovicka, Mafia, Editura Opus-Arena, Bucureşti, 1994, p.8.
176