PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

Ameninţările la adresa siguranţei naţionale a României cunosc o
clasificare legală, în ameninţări interne şi ameninţări externe. Între
stabilitatea internă şi cea externă a unui stat există o strânsă
intercondiţionare, în sensul că anumite ameninţări interne nu se pot dezvolta
şi manifesta decât în conjuncturi externe favorabile sau cu un suport adecvat
din partea unor grupuri de interese externe.
Aşadar, „ameninţarea este starea pericolului potenţial, a cărui
realizare materială devine posibilă, probabilă, iminentă sau consumată, în
funcţie de o serie de factori ulteriori, iar ameninţarea generică la adresa
siguranţei naţionale este atitudinea, exprimată sau nu, a unei puteri sau
organizaţii străine, a unui grup de interese externe sau interne, precum şi a
oricăror persoane, asociate ori individual, care, prin declaraţiile, acţiunile,
măsurile ori poziţiile lor, pun în pericol siguranţa naţională, reprezentată
sintetic prin normalitatea raporturilor interne şi externe ale statului, care
condiţionează şi garantează dreptul la fiinţă al naţiunii” [2].
Securitatea şi prosperitatea sunt două obiective cu o profundă
determinare reciprocă, iar promovarea lor solicită, din partea tuturor,
angajare, responsabilitate, patriotism.
BIBLIOGRAFIE
Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti-2001.
[1] Dr. Douglas MENARCHIK – Abordarea ameninţărilor
“netradiţionale la adresa securităţii”.
[2] Aurel ROGOJAN – Elemente de drept – Editura INI, Bucureşti,
1999.
CRIMA ORGANIZATĂ – GENERATOARE DE RISCURI
LA ADRESA SECURITĂŢII NAŢIONALE
General de brigadă (r) dr. Gheorghe CREŢU *
Crima organizată este definită de existenţa unor grupări de
infractori structurate în ideea înfăptuirii unor activităţi ilegale conspirate,
având ca principal scop obţinerea de profituri ilicite la cote deosebit de
ridicate. Crima organizată – în opinia noastră – se constituie dintr-un
ansamblu de structuri ce dispun de importante mijloace financiare, care
controlează o sferă vastă de activităţi ilicite, prin intermediul cărora
urmăresc realizarea unor câştiguri, utilizând în acest scop o varietate de
metode cu pronunţate accente violente şi coercitive.1
Activităţile ce compun crima organizată au un caracter secret şi
sunt bine structurate, ceea ce le conferă posibilitatea ca, prin intermediul
acestora, cei implicaţi să-şi atingă scopul propus, prinderea sau anihilarea
lor reclamând timp, forţe, mijloace, nemaivorbind de impactul social
deosebit de negativ pe care-l realizează.
Nuanţările privind crima organizată se datoresc faptului că aceasta
acoperă o arie întinsă de infracţionalităţi, pentru comiterea cărora sunt
folosite “modalităţi” şi “instrumente” specifice.
În general, organizaţiilor criminale le sunt proprii principii
organizatorice ca: stabilitatea unităţii infracţionale; liderul şi ierarhia
subordonării; sistemul de neutralizare a controlului social; preocuparea
permanentă de a corupe persoane responsabile din legislativ, executiv,
justiţie, poliţie, armată, mass-media etc; apărarea severă a conspirativităţii şi
secretului acţiunilor; planificarea minuţioasă a activităţii infracţionale;
specializarea pe funcţii; concentrarea scopului activităţii pentru obţinerea de
* Uniunea naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere.
1 Conceptul de “crimă organizată”, cu unele aspecte de particularitate, tratat în lucrări de
specialitate şi documente oficiale, are în general, acelaşi înţeles, în majoritatea ţărilor lumii, cu
anumite nuanţe specifice. Astfel, de exemplu, pentru German Federal Criminal Office
(Germania), “crima organizată înseamnă misiunea planificată de acte criminale cu impact
individual sau colectiv, pentru realizarea de avantaje ilegale sau creşterea puterii, în care mai
mult de două persoane cooperează în cadrul unui sistem de împărţire a sarcinilor pe o perioadă
mai lungă sau indeterminată de timp”. În SUA, crima organizată este definită ca “un complex
de acţiuni centralizate întreprinse cu scopul angajării unor activităţi ilegale” şi se materializează
prin existenţa unor coaliţii, de obicei la nivel local şi regional, între grupuri, gangsteri, oameni
de afaceri, politicieni, lideri de sindicat etc.
173
174