PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

membrilor săi, pentru formarea şi educarea unor generaţii pe măsura potenţialului
intelectual de care dau dovadă tinerii români. Astfel, securitatea nu
mai este un concept abstract, ci o premisă absolut necesară pentru o viaţă
normală şi prosperă. E punctul de sprijin necesar pentru orice pas înainte.
Pe fondul schimbării complete a structurilor de apărare şi securitate
româneşti de până acum, România nu mai este responsabilă în prezent, în
mod unilateral, de propria apărare, ci, în calitate de membru NATO, împarte
responsabilităţile, în sensul în care agresiunea faţă de un aliat echivalează cu
agresiunea faţă de Alianţă însăşi. România are acum responsabilităţi dincolo
de graniţele sale, pe care deja le onorează, în diverse locuri fierbinţi din
lume.
Ca urmare a angajamentelor asumate, România va continua, şi în
2005, să participe cu forţe de acţiune în afara teritoriului naţional, în teatrele
de operaţii din Balcani, Afghanistan şi Irak, precum şi la misiuni sub
mandatul ONU şi al OSCE. Personalul care va participa la aceste misiuni va
avea în dotare tehnica şi armamentul necesar, iar finanţarea se va reglementa
prin Hotărâre de Guvern. Militarii români vor participa în teatrul de operaţii
din Balcani la misiunile EUFOR, KFOR şi SEEBRIG, la misiunea ACTIVE
ENDEAVOR, iar în Afghanistan vor acţiona trupe în cadrul misiunilor
NATO pentru reconstrucţia provinciilor, precum şi în teatrul de operaţii din
Cornul Africii – Djibouti.
Constatăm că Alianţa se bazează pe capacităţile specifice ale
diverşilor aliaţi, în funcţie de zona geo-politică pe care o monitorizează.
Poziţia României la Marea Neagră, de exemplu, creează un avantaj specific.
Întrucât Marea Neagră are o importanţă strategică esenţială atât pentru zona
Orientului Mijlociu, cât şi pentru transportul resurselor energetice dinspre
Marea Caspică, este binevenit sprijinul acordat de autorităţile americane
pentru consolidarea democraţiilor în statele bazinului Mării Negre.
În acest context, preşedintele României şi-a afirmat intenţia de a
face din Marea Neagră „o a doua Mediterană”, în ceea ce priveşte
securitatea comună, comerţul şi colaborarea politică. Amplasarea unor baze
americane în România ar demonstra faptul că SUA împărtăşesc opinia
Uniunii Europene potrivit căreia securitatea şi stabilitatea în regiunea Mării
Negre sunt esenţiale pentru securitatea euro-atlantică.
În mod convergent, preşedintele României, Traian Băsescu, şi-a
exprimat frecvent intenţia de schimbare a strategiei naţionale de apărare,
prin transformarea României în vârf de lance, alături de SUA şi Marea
Britanie, în lupta antiteroristă. România trebuie să decidă dacă acţionează
„preventiv”, alături de aliaţi, în afara graniţelor ţării, sau dacă se limitează la
o „politică reactivă”, în mod evident prima varianta fiind dezirabilă.
Alăturarea Armatei Române forţelor militare ale SUA şi Marii
Britanii, în zonele fierbinţi ale lumii, acolo unde se duc lupte sângeroase
contra teroriştilor, poate face din ţara noastră o ţintă predilectă pentru
organizaţiile teroriste. Pe de altă parte, implicarea României într-o luptă
antiteroristă este o alegere justă, pentru că acest flagel este real şi nu ne va
evita, indiferent dacă îl ignorăm sau încercăm să-l combatem. Terorismul
este un pericol la nivel mondial şi chiar dacă acest flagel a lovit deocamdată
în statele puternice ale lumii, se va extinde. Terorismul trebuie combătut
energic şi activ.
În opinia ministrului Apărării Naţionale, Teodor Atanasiu,
România este pregătită să participe, împreună cu toate forţele NATO, la
lupta împotriva terorismului, iar armata ţării este capabilă să lupte alături de
SUA în acţiuni antiteroriste. Această capabilitate răspunde politicii de
apărare promovate în actualitate de conducerea ţării, fiind una de tip agresiv,
în sensul de a fi luate măsuri preventive, iar terorismul „să fie atacat la el
acasă pentru a-l anihila” şi să nu fie aşteptat efectul acţiunilor teroriste, aşa
cum s-a întâmplat în Spania, spre exemplu. În prezent, România desfăşoară
acţiuni preventive alături de aliaţi, în afara graniţelor ţării, situaţie care nu
este reglementată conceptual de actuala strategie privind siguranţa naţională.
De altfel, acţiunea preventivă este acceptată şi de statele Uniunii Europene,
dar cu acordul ONU. Pentru ţara noastră, ca membru al NATO şi viitor
membru al Uniunii Europene, acţiunea preventivă în afara graniţelor este
oricând posibilă.
6. Concluzii
Ameninţările la adresa siguranţei naţionale, în raport cu faptele
incriminate ca infracţiuni, trebuie întelese ca stări de pericol potenţiale,
anterioare infracţiunilor, dar în contextul cărora acestea pot rezulta, în
condiţiile nedescoperirii şi neînlăturarii oportune a premiselor infracţionale
şi a cauzelor de ameninţări pe care acestea le generează.
Ameninţările la adresa siguranţei naţionale nu pot fi detaşate de
diferite sfere ale vieţii sociale, ele având strânse legături cu economicul şi
politicul, cu starea internă a statelor şi cu starea comunităţii internaţionale,
în context global, continental-regional sau zonal.
Statele a căror legislaţie în materia siguranţei naţionale a introdus
conceptul de ameninţare au adoptat o soluţie pozitivă, prudentă şi
prevăzătoare, în măsură să permită angajarea unui efort de cunoaştere şi
prevenire bazat pe mobilitate conceptuală şi organizatorică în ceea ce
priveşte obiectul concret al activităţii de informaţii.
171
172