PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

SECURITATE, APĂRARE, PROTECŢIE
CRIMA ORGANIZATĂ – FACTOR DE RISC
LA ADRESA SECURITĂŢII NAŢIONALE
Colonel conf.univ.dr. Mircea-Dănuţ CHIRIAC *
The organized crime is one of the greatest threats to international
security.It consists on important element in the terrorism logistical system.
The crime networks have the economical and financial strength
that allows them to be very powerful pressure factors over governments,
authorities or institutions, representing a permanent threat to law and
order.
Crima organizată – fenomen transnaţional
Fenomenul infracţional are o structură deosebit de complexă,
alcătuită din diferite segmente, care prezintă multiple conexiuni. Aceste
segmente au diferite particularităţi, în funcţie de dezvoltarea economică,
politică şi socială pe care societatea umană o cunoaşte la un moment dat.
Crima organizată este un astfel de segment, cu numeroase şi
importante implicaţii în societate, ceea ce a determinat analiza amănunţită a
acestui segment de către specialişti, teoreticieni şi practicieni. Această
analiză a avut scopul de a stabili măsuri eficiente de combatere a
respectivului flagel, atât pe plan legislativ, cât şi pe planul structurilor statale
apte să ducă la îndeplinire o astfel de măsură. .
În contextul marilor schimbări sociale şi politice contemporane,
tema noilor forme de criminalitate în ţările aflate în tranziţie la economia de
piaţă nu poate fi evitată 1 .
Crima organizată, prin modul său de structurare, flexibilitatea şi
deosebita capacitate de infiltrare în zonele vitale ale politicului,
internaţionalizarea sa rapidă, reprezintă un pericol direct şi de mare
actualitate, o sfidare la adresa societăţii mondiale 2 .
Specialiştii în criminologie – inclusiv cei antrenaţi în investigaţia
criminalistică – au încercat să definească crima organizată ca fiind existenţa
* Universitatea Naţională de Apărare.
1 Gh.NISTORESCU, C.PĂUN, Criminologie, Editura Didactică şi Pedagogică, 1994, p.273.
2 Ibidem.
155
unor grupuri de infractori, structurate în ideea înfăptuirii unor activităţi
ilegale conspirate, având ca principal scop obţinerea de profituri ilicite
importante 1 .
Adevăratul ţel al acestor activităţi ilegale îl reprezintă penetrarea şi
controlul organismelor legale. Cu ajutorul sumelor fabuloase, violenţei, prin
coruperea oficialităţilor publice, prin şantaj, prin desfăşurarea unor activităţi
aparent legale, având scopuri ilicite, aceste grupări îşi ating obiectivele.
Mafia utilizează orice mijloc disponibil – influenţă politică,
intimidare, şantaj şi chiar crimă, anulând orice încercare din partea
oamenilor legii de a-i prejudicia organele 2 .
Anul 1950 reprezintă un an de referinţă pentru cercetarea ştiinţifică
a crimei organizate, când Senatul Americii a înfiinţat un comitet special de
investigare a crimei organizate, comitetul Kefauker, numit astfel după
preşedintele comitetului 3 .
Criminologul Doland R. Cressy a sintetizat cercetările făcute de el
în numele Comisiei Prezidenţiale asupra înfăptuirii Legii şi
Administrării Justiţiei, având un aport în prezentarea ştiinţifică a crimei
organizate.
Caracteristicile principale ale acestor grupări sunt structura
fundamentală şi caracterul de profesionalism, fapt pentru care au fost numite
„întreprinderi criminale”. În anii 1920, crima organizată la Chicago era
comparată cu o întreprindere, datorită fundamentelor care le apropiau 4 .
Crima organizată, privită ca proces, cuprinde următoarele elemente
caracteristice:
1. Existenţa unor structuri organizate, cu o ierarhie bine stabilită
(împrumută sistemul ierarhic din armată, din societăţile comerciale sau
din organizaţiile social-politice). Aceste structuri pot fi:
a. grupuri caracterizate prin număr redus de persoane, având
drept scop obţinerea de profit mare în timp scurt;
b. asociaţii bine conturate financiar şi structural, cu o
existenţă mai mare în timp, personal numeros şi calificat;
c. organizaţii propriu-zise, cu o structură şi un statut bine
definite, personal numeros şi calificat, desfăşurând
numeroase activităţi ilicite cu caracter de permanenţă;
1 C. PĂUN, Crima organizată sau organizarea crimei, Analele Academiei de Poliţie, Al. I.
Cuza, anul I, Bucureşti, 1993, p.55.
2 Gus TYLER, Organized Crime in America, Ann-Arbor University of Michingan, 1962,
p.343.
3 L. SIEGEL, Criminology, University of Nebraska, Omaha, 1983, p.387.
4 Daniel BELL, Crime as an American Way of Life: A Queer Ladder of Social Mobility,
New York, Ed. Free Press, 1965, p.138.
156