PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

Factorii de risc la ameninţarea securităţii şi apărării României sunt:
• Existenţa în plan regional sau subregional a unor tensiuni
şi conflicte militare ce se pot extinde, precum şi a unor acumulări
necontrolate şi destabilizatoare de forţe şi tehnică de luptă în spaţiul de
interes strategic naţional;
• Proliferarea şi diseminarea necontrolată a tehnologiilor şi
materialelor nucleare, a mijloacelor de distrugere în masă, a armamentelor şi
altor mijloace letale neconvenţionale;
• Prelungirea unor dificultăţi interne de natură economică,
financiară şi socială care afectează critic şi vital funcţionarea societăţii;
• Expansiunea reţelelor şi activităţilor teroriste, a crimei
organizate transnaţionale (criminalitate economico-financiară, trafic
transfrontalier ilegal de persoane, droguri, materiale radioactive şi strategice
etc.);
• Deteriorarea mediului ambiant, prin nerespectarea
normelor ecologice, precum şi existenţa în proximitatea frontierelor
naţionale a unor obiective cu grad ridicat de risc;
• Limitarea accesului statului român la unele resurse vitale
pentru populaţie şi economie;
• Acţiuni ce pot aduce atingere statului român şi instituţiilor
democratice, care conduc la separatism, xenofobie, intoleranţă şi conflicte
etnice şi religioase;
• Incertitudinile privind evoluţiile mediului politico-militar
din regiune;
• Migraţia populaţiilor în proporţii uriaşe;
• Izolarea României în societatea globală, bazată pe
informaţie, datorită lipsei infrastructurii informaţionale.
3. Oportunităţi
Punctual, oportunităţile pentru România ar putea fi:
- Instituţiile de securitate europene şi euro-atlantice oferă un suport
real de stabilitate, securitate, încredere, dezvoltare şi prosperitate.
- Promovarea relaţiilor de bună vecinătate, prin menţinerea unor
raporturi de parteneriat, bi sau trilaterale cu statele din regiune, dar şi prin
forme de cooperare transfrontalieră.
- Valorificarea poziţiei geostrategice a României, prin stimularea
cooperării în structuri regionale, în spaţiul central şi sud-est european şi în
bazinul Mării Negre.
- Existenţa parteneriatului strategic cu SUA, lansat în 1997, relaţii
privilegiate cu Anglia, Franţa, Italia, precum şi consolidarea relaţiilor cu
Germania.
151
- Sprijinirea dimensiunii paneuropene a Organizaţiei pentru
Securitate şi Cooperare în Europa.
- Menţinerea şi modernizarea potenţialului militar şi a capacităţii de
apărare armată a ţării, pentru prevenirea şi descurajarea oricărei agresiuni şi
creşterea gradului de interoperabilitate cu armatele statelor membre NATO.
152
IV. Tendinţe regionale
Tendinţele regionale generale sunt cele de integrare şi globalizare
la nivel NATO sau UE. OSCE este elementul-cheie pentru securitatea
statelor europene. NATO a înţeles acest lucru şi şi-a asumat sprijinul pentru
OSCE, în acelaşi timp conştientizând că securitatea aliaţilor nu poate fi
separată de cea a statelor europene. NATO reprezintă legătura între
securitatea Americii de Nord şi a Europei. Au fost concepute acorduri
NATO-UE pentru crearea unui cadru real şi legal prin care cele două
organizaţii să se susţină reciproc în caz de ameninţări, în acelaşi timp,
comandanţii europeni de la comanda NATO aflându-se sub controlul politic
al UE.
1. Balcani
Zona este caracterizată de o anumită fragilitate. Actorii locali ar
trebui să-şi conjuge eforturile cu cele ale organizaţiilor internaţionale pentru
obţinerea stabilităţii şi securităţii acesteia. În Serbia şi Muntenegru,
stabilitatea apărării şi securităţii este încă afectată de conflictul dintre
facţiunile reformiste şi cele conservatoare.
Situaţia din Kosovo rămâne tensionată, şi aceasta s-ar putea
accentua, datorită crimei organizate şi traficului ilegal din regiune.
În Bosnia-Herţegovina, climatul este de neînţelegere între cele două
entităţi care evoluează diferit, atât economic, politic, cât şi cultural.
Albania şi FYROM şi-au depăşit crizele interne şi au început să-şi
ia în serios rolul de posibile viitoare membre NATO şi UE. În aceeaşi
situaţie se află şi Croaţia.
2. Caucaz
Statele din Caucaz manifestă încă o dependenţă acută faţă de F.
Rusă, datorită conjuncturii economice în care se află, caucazienii fiind
obligaţi să-şi caute loc pe piaţa forţei de muncă a acesteia.
Georgia se află încă în „revoluţia rozelor” – campania puternică de
relansare economică şi recuperarea controlului asupra teritoriului statului.
Armenia se află încă sub „scutul protector” al SUA, reluând discuţiile bi şi
trilaterale cu Azerbaidjan şi Turcia.