PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

soluţiona diferendele internaţionale prin mijloace paşnice, astfel încât
pacea şi securitatea internaţională, precum şi justiţia să nu fie puse în
primejdie” şi „Membrii Organizaţiei se vor abţine în relaţiile internaţionale
de a recurge la ameninţarea cu forţa ori la folosirea forţei, fie împotriva
integrităţii teritoriale sau a independenţei politice a oricărui stat, fie în
orice alt mod incompatibil cu scopurile Naţiunilor Unite”.
O serie de principii cutumiare de drept internaţional sunt incluse în
Cartă:
- abţinerea de la ameninţarea cu forţa sau la folosirea forţei;
- soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale;
- inviolabilitatea frontierelor şi integritatea teritorială a statelor;
- dreptul naţiunilor de a se autodetermina şi de a trăi în pace în
interiorul frontierelor recunoscute şi garantate internaţional;
- egalitatea suveranităţii statelor şi nonintervenţia în treburile
interne;
- respectarea drepturilor omului;
- cooperarea între state;
- îndeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor asumate în dreptul
internaţional.
4. Tratate multilaterale de securitate şi apărare
Principalele categorii de tratate internaţionale sunt: tratate care
reglementează securitatea mondială - Carta ONU; tratate internaţionale
privind dreptul umanitar internaţional şi care reglementează conflictele
armate internaţionale şi locale – cele patru Convenţii de la Geneva din
1949; tratate internaţionale referitoare la diferite tipuri de armament şi la
regimul acestora - Tratatul ABM (de reducere a rachetelor balistice
intercontinentale), Convenţia referitoare la minele terestre etc.; tratate
internaţionale care vizează crearea de organizaţii regionale având
competenţe în domeniul securităţii – Carta Organizaţiilor Statelor
Americane, Tratatul Uniunii Europene, Actul Final al CSCE-CSCE/OSCE;
acorduri regionale de cooperare militară şi de asistenţă reciprocă în
materie de apărare – Tratatul NATO, Parteneriatul pentru Pace, Tratatul
Uniunii Europei Occidentale etc.
5. Acorduri bilaterale sau tratate de prietenie, de cooperare şi de
asistenţă militară reciprocă
Acest tip de tratat a fost folosit nu numai pentru a exprima prietenia
şi nonagresiunea, ci şi pentru a ajuta la definirea unor situaţii practice de
cooperare militară, incluzând chiar şi dreptul de a disloca trupe şi armament
pe un teritoriu străin. Acestea pot include şi asistenţa militară concretă în caz
de necesitate. Pe ansamblu, tratatele bilaterale pot fi considerate instrumente
care permit definirea politicii de securitate externă, întărirea relaţiilor de
prietenie dintre state şi soluţionarea unor probleme specifice.
III. Riscuri, ameninţări, oportunităţi militare europene
şi tendinţele lor la sfârşit de mileniu pentru România
Criza relaţiilor politico-militare existente de la începutul anului
1990 a generat numeroase riscuri şi ameninţări la stabilitatea, apărarea şi
securitatea europeană, cu efecte grave asupra statelor europene. Riscurile se
referă la aspecte ca: dependenţa continuă şi progresivă a statelor naţionale
de securitatea continentală; conflictele social-naţionale ce pot degenera în
conflicte armate; ne-aderarea unor state din Europa Centrală şi de Est la
alianţe militare, astfel încât rămân mult mai vulnerabile la „victimizare” prin
agresiune militară etc.
1. Noul concept geostrategic
România este situată la întrepătrunderea a patru tendinţe strategice
dezvoltate pe spaţii:
- Spaţiul Comunităţii Statelor Independente se află într-un proces
de clarificare identitară, influenţat de tendinţele centrifuge sau centripete de
diverse origini (teritoriale, etnice, religioase, economice şi sociale).
- Spaţiul Central-European se conturează ca un viitor pol de
prosperitate regională, fiind parţial integrat în structura de securitate euroatlantică,
statele din acest spaţiu începând negocierile de aderare la Uniunea
Europeană.
- Spaţiul Sud-Est European rămâne principalul furnizor de
incertitudini şi instabilitate, datorită crizei din fosta federaţie iugoslavă, dar
şi subdezvoltării economice a ţărilor din regiune. Din 1999, statele
occidentale, în special cele ale Uniunii Europene, au început să sprijine
consolidarea economică şi stabilitatea acestora.
- Spaţiul Mării Negre este atât o oportunitate, cât şi o sursă de
riscuri transfrontaliere, dar şi ameninţări datorită instabilităţii interne a
fostelor ţări CSI şi luptei pentru resurse energetice.
2. Riscuri şi ameninţări
Stabilirea coordonatelor politicii de apărare şi securitate naţională
se bazează, între altele, pe identificarea riscurilor şi ameninţărilor la adresa
intereselor naţionale ale României. Riscurile sunt preponderent de factură
nemilitară, provenind cel mai mult din domeniul politic, economic, social
sau ecologic.
149
150