PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

(NATO). Globalizarea a intensificat interdependenţa dintre state, inclusiv în
sectorul de securitate. Ameninţările la adresa securităţii pot să influenţeze cu
uşurinţă statele vecine şi să destabilizeze o regiune întreagă sau chiar pacea
mondială. Aceste premise create au dus la impulsionarea cooperării
internaţionale. Există diferite tipuri de aranjamente de securitate:
• Apărarea colectivă, care se defineşte ca un tratat în care
două sau mai multe state îşi promit asistenţă în cazul unui atac extern.
• Securitatea colectivă, prin care comunitatea internaţională
este de acord să renunţe la folosirea forţei şi să asiste orice membru al
comunităţii în cazul în care un alt membru recurge la forţă. Aceasta, spre
deosebire de apărarea colectivă, este îndreptată împotriva unui atac din
interiorul comunităţii.
• Cooperarea în materie de securitate stabileşte o legătură
între securitatea colectivă şi abordarea extinsă a securităţii.
Apărarea colectivă este cea mai avansată formă de cooperare, dar
există şi cooperări mai puţin ierarhizate, acordurile bilaterale şi
multilaterale. Securitatea unei ţări este puternic marcată de integrarea într-o
organizaţie de apărare colectivă. Calitatea de membru aduce pe lângă
avantajul unei mai bune securităţi şi dezavantajele adaptării la obiectivele şi
cerinţele alianţei, limitându-şi astfel opţiunile pentru definirea unei politici
naţionale de securitate. Controlul parlamentar este afectat pentru că procesul
de decizie este transferat parţial de la nivel naţional la cel internaţional.
II. Politica naţională de apărare şi securitate şi reglementările
internaţionale
Interesele Naţionale ale României la sfârşitul secolului şi începutul
mileniului sunt concentrate pe patru aspecte principale considerate a fi de
interes fundamental: apărarea şi securitatea ţării, libertatea, prosperitatea
economică şi ordinea globală. Interesele României sunt stipulate în Strategia
Naţională de Securitate, iar promovarea lor se realizează prin mijloace
specifice: dezvoltarea socio-economică, mobilizarea resurselor naţionale
umane şi materiale şi cooperarea economică, înfăptuită prin integrarea
României în structurile economice şi de securitate euro-atlantice;
dezvoltarea infrastructurii teritoriale, asigurarea prezervării drepturilor
minorităţilor potrivit standardelor internaţionale.
1. Politica de securitate a României
Politica de securitate a României se bazează pe conceptele
prevenirii, descurajării şi rezolvării pe cale paşnică a crizelor şi conflictelor
care ar putea afecta interesele şi valorile statului român.
147
Interesele naţionale fundamentale ale României sunt:
- Garantarea şi promovarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale
şi a siguranţei cetăţenilor ţării;
- Consolidarea unui regim politic democratic, bazat pe respectarea
Constituţiei şi supremaţia legii;
- Asigurarea existenţei statului naţional român, suveran şi
independent, unitar şi indivizibil;
- Sprijinirea legăturilor cu românii din afara graniţelor ţării, pentru
conservarea identităţii lor;
- Participarea României la asigurarea securităţii şi stabilităţii în
Europa.
2. Politica de apărare naţională
După integrarea ţări în NATO, politica de apărare capătă un
caracter proactiv mai pronunţat 1 . Obiectivele sale pentru primul deceniu al
actualului secol sunt 2 :
- consolidarea statutului României de stat membru NATO,
integrarea în UE şi dezvoltarea unui profil strategic adecvat în cadrul acestor
organizaţii;
- continuarea reformei organismului militar, pentru dezvoltarea
unei capacităţi de apărare credibile, moderne şi eficiente;
- întărirea controlului civil şi democratic asupra armatei şi
perfecţionarea mecanismelor de realizare a acestuia, în conformitate cu
principiile şi valorile democraţiei constituţionale;
- consolidarea statutului României de contributor la securitatea
regională şi globală;
Ca ţară de frontieră a NATO şi a UE, România şi-a stabilit ca
obiectiv al politicii de apărare naţională salvgardarea şi promovarea
intereselor sale vitale, ca şi participarea activă la asigurarea securităţii
zonelor de interes ale NATO, UE şi SUA.
Scopul politicii de apărare naţională este acela de descurajare a
oricărei agresiuni la adresa României, iar în cazul producerii acesteia,
prezervarea prin mijloace militare a intereselor naţionale fundamentale.
3. Principiile internaţionale
Tratatele internaţionale limitează şi, uneori, multiplică opţiunile
prezente în cazul definirii politicii naţionale de securitate. Majoritatea
statelor lumii sunt membre ONU şi, ca atare, s-au angajat să respecte Carta
ONU, care stipulează în art. 23 şi 24: „Membrii Organizaţiei îşi vor
1 A se vedea programul de guvernare, www.guv.ro
2 Ibidem, capitolul 27, Politica de securitate naţională,, I. Apărarea naţională.
148