PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

APĂRAREA ŞI SECURITATEA NAŢIONALĂ ÎN CONTEXT
CONTINENTAL. PREZENT ŞI VIITOR
Mirela ATANASIU *
The tendencies in the national defense and security represent the
result of the existent climate at continental level. The preponderent trends
are globalization and European and Euroatlantic integration following the
continuous transformation and accentuation of risks, menaces and
provocations at national, continental or global level. The insecurity factors
are more and more diverse from international terrorism, demografic threat,
ecological threat, the restriction of the access to the energetic resources and
their dividing between states, to the psychological factors, as may be the
lack of credibility.
Security is the property of the entire mankind. Therefore, the statal
and nonstatal actors must react concertated for assuring and maintaining of
an adequate security, stability and control climate of all the security
medium’s specific malfunctions.
I. Apărarea şi securitatea României în continuă schimbare
1. Apărarea şi securitatea României în democraţie
În ultimul deceniu, apărarea şi securitatea la nivel global s-au
transformat dramatic. În timp ce vechile ameninţări au dispărut treptat,
provocările noi le-au luat locul. Aceasta a determinat o nouă percepţie
asupra unor concepte precum apărarea şi securitatea, pacea şi conflictele. Nu
toate conflictele sunt o ameninţare la adresa păcii şi securităţii. Securitatea
naţională, axată pe protecţia statului, ia din ce în ce mai mult o tendinţă de
securitate umană, ce pune individul şi comunitatea pe prim-plan.
Răspunsurile la ameninţările asupra securităţii naţionale includ:
• acţiunea preventivă: iniţiative de prevenire a conflictelor,
cum ar fi soluţionarea conflictului axată pe fiinţa umană şi acţiunile de
construire a păcii;
• intervenţia: în cazuri extreme, când toate celelalte eforturi
au eşuat – intervenţiile în conflictele interne, pentru a proteja populaţia
aflată în situaţii de risc major;
* Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate.
145
• acţiunea reactivă: acţiunea umanitară, necesară în timpul
şi după un război civil, pentru a oferi sprijin civililor afectaţi de război;
aceasta include construcţia de tabere pentru populaţiile dislocate, acordarea
azilului pentru refugiaţi sau ajutoare materiale.
2. De la securitatea militară la securitatea extinsă
Permanenta schimbare a mediului de securitate a dus la o corelare a
strategiei militare naţionale cu cea internaţională. România şi-a declarat
ferm angajamentul spre integrarea în structurile NATO şi UE, pentru a putea
face faţă accentuării riscurilor pe termen mediu şi lung.
Tipurile de ameninţări la securitate existente în prezent:
• ameninţări politice, ca instabilitate internă, state
falimentare, terorism şi violări ale drepturilor omului;
• ameninţări economice, ca sărăcia, adâncirea
discrepanţelor dintre ţările bogate şi cele sărace, recesiunea financiară
internaţională, consecinţele vecinătăţii cu un stat cu o economie puternică
sau instabilă, pirateria;
• ameninţări de mediu sau datorate activităţilor umane, ca
dezastrele nucleare, schimbările ecologice la nivel global, degradarea solului
şi a apei, lipsa hranei şi a altor resurse;
• ameninţări sociale, precum conflictele dintre minorităţi şi
majorităţi, suprapopularea, crima organizată, traficul transnaţional de
droguri, comerţul ilicit, migraţia în masă, epidemiile.
Avantajul unei agende de securitate extinse este acela de a furniza o
înţelegere profundă a pericolelor la adresa securităţii şi a reacţiilor pe care
acestea le necesită. Dezavantajul este acela că serviciile de securitate,
incluzând aici toate organizaţiile care au autoritatea legitimă de a folosi
forţa, a ordona folosirea forţei sau a ameninţa cu folosirea forţei pentru a
proteja statul şi pe cetăţenii săi, pot deveni prea puternice dacă sunt active în
ariile nemilitarizate ale societăţii. Mai mult decât atât, sectorul de securitate
poate să nu aibă competenţa necesară pentru a răspunde acestor noi
provocări.
3. De la securitatea şi apărarea individuală statală la cooperarea
interstatală în domeniu
Faptul că securitatea şi apărarea naţională nu pot fi realizate numai
prin propriile puteri şi necesită cooperare interstatală este deja un adevăr
demonstrat de evoluţia mediului de apărare şi securitate de la „echilibrul de
putere” al secolului al XIX-lea la dezvoltarea organizaţiilor de securitate
colectivă ale secolului al XX-lea, precum Liga Naţiunilor şi succesoarea ei,
Organizaţia Naţiunilor Unite, dar şi a organizaţiilor de apărare colectivă
146