PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

globului, globalizarea a promovat de exemplu şi mişcarea
oamenilor, valorilor şi ideilor peste frontiere şi, deseori, peste
continente [13];
• promovarea libertăţii de mişcare, ca principal factor de stratificare
a societăţii contemporane [14];
• transformarea complexă, aflată în plină desfăşurare, a
parametrilor condiţiei umane, datorită comprimării spaţiotemporale
[15];
• ceea ce ni se întâmplă tuturor, procesul care se referă în primul
rând la efectele globale, nefiind identic cu conceptul de
universalizare, care emană speranţa, intenţia şi hotărârea de a
face ordine şi a crea condiţii egale pentru toată lumea, în toate
zonele planetei [16];
• ansamblul fenomenelor prin intermediul cărora viaţa fiecărui
locuitor al planetei este legată, cel puţin în parte, de hotărârile
luate în afara propriei ţări şi asupra cărora nu are nici un control
[17];
• procesul de modernizare a forţelor periferice şi dispariţia în acest
fel a distincţiei centru – periferie, iar datorită difuziei tehnologiilor
înalte, inclusiv cele militare, dinspre centru spre periferie, relaţia
de dependenţă este şi mai mult diminuată sau chiar dispare [18];
• aşa-zisa „McWorld” (lumea tip Mc – de la McDonald’s) – un
mediu în care, datorită valului de forţe care solicită integrare şi
uniformitate şi care fascinează lumea cu muzică ritmată,
computere rapide şi mâncare la minut (fast food) – cu MTV,
Macintosh şi McDonal’s – presează naţiunea să se integreze într-o
reţea globală, omogenă şi comercială: o „McWorld” legată şi
unită prin tehnologie, ecologie, comunicaţii şi comerţ [19].
Sfera securităţii naţionale şi a celei internaţionale:
• procesul prin care lumea devine un sat planetar, securitatea
naţională nemaifiind legată strict de caracterul geografic al
frontierelor, datorită modului de manifestare şi acţiune a migraţiei
populaţiilor, pieţei libere de capital, investiţiilor străine,
terorismului, crimei organizate transfrontaliere[20];
• fenomenul de atingere a limitelor unui sistem, având ca principal
rezultat consumarea resurselor acestuia [21];
• fluxul rapid şi bogat al datelor, ştirilor, informaţiilor, ideilor,
valorilor culturale, capitalului, bunurilor, serviciilor şi
persoanelor; în plus statele, guvernele vor avea un control, la
frontierele lor, din ce în ce mai redus asupra datelor, ştirilor,
141
informaţiilor, tehnologiei, bolilor, migranţilor, armelor şi
tranzacţiilor financiare, indiferent că sunt legale sau ilegale [22];
Cercetare:
• un termen tip umbrelă, util pentru stabilirea şi definirea legăturilor
dintre fenomene distincte altfel [23].
Cele doar 22 definiţii, provenite din surse şi medii diverse,
demonstrează probabilitatea redusă de a se ajunge la o definiţie concisă şi
unanim acceptată a globalizării. De asemenea, sunt reliefate complexitatea
acestui proces, aspectele sale contradictorii şi simultane, binefacerile, dar şi
tensiunile pe care le provoacă. De fapt, se subliniază şi contraindicaţiile,
aparent de neconciliat, dintre cele două curente – pro şi contra – globalizare.
Din definiţiile prezentate, putem să distingem şi câteva concluzii
privind dinamica proceselor de globalizare la început de secol:
• globalizarea problemelor implică politici şi strategii globale de
abordare a problemelor comune pentru întreaga umanitate. Din
acest punct de vedere, există păreri conform cărora independenţa şi
suveranitatea naţiunilor au devenit anacronice şi ar trebui să se
renunţe în favoarea unei puteri mondiale. Alte puncte de vedere
susţin că globalizarea şi naţionalismul nu sunt opuse, şi
interdependenţa mondială poate evolua în condiţiile respectului
pentru independenţa şi suveranitatea naţiunilor.
• problemele globale impun soluţii globale, prin care să se elimine
discrepanţele ce scindează lumea contemporană într-un centru
bogat şi o periferie săracă, asigurându-se o dezvoltare echilibrată la
nivel planetar.
• privită ca fenomen sistemic, globalizarea, ca integrare funcţională
stabilă, nu poate fi decât benefică, având în vedere relaţionalitatea
funcţională optimă şi aportul sinergiei de sistem în devenire, în
general, şi în dezvoltare, în special.
• deschiderea spaţiului, reglementarea sa după standarde reale şi în
general libere, posibilitatea manifestării parteneriale, acceptul şi
încrederea în sensul şi direcţia dezvoltării mondiale, integrarea
tehnologică a proceselor informaţionale şi a comunicării, penetraţia
culturii şi, mai ales, perspectiva accesului liber la valorile comune
ale omenirii fac din globalizare nu numai un concept viabil, ci şi o
dorinţă, o tendinţă obiectivă a dezvoltării şi a voinţei generale.
• în acelaşi timp, globalizarea forţată, subordonată dorinţelor de
dominare şi de ştergere a diferenţelor naţionale, de orientare forţată
către scopuri ce aparţin doar celor puternici, precum şi
supraierarhizarea şi perifericitatea fac din procesul în sine un
fenomen controversat, plin de necunoscute şi diversităţi.
142