PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

grupările teroriste. Globalizarea poate furniza răspunsurile necesare pentru
prevenirea şi lupta împotriva ameninţărilor acestui secol: dezastrele
ecologice, traficul de droguri, terorismul, instabilitatea, migraţiile masive,
crima organizată transfrontalieră etc.
Ideal, esenţa răspunsurilor este abordarea multilaterală a analizei
acestor ameninţări şi cooperarea între actorii globalizării pentru anihilarea
ameninţărilor ce se prefigurează într-un viitor, poate, încă incert.
Cooperarea este posibilă, mai ales că statele şi persoanele sunt mult mai
legate în destine, iar vitezele de transmitere a informaţiilor, ca şi a
fondurilor, au devenit mai rapide ca niciodată.
De asemenea, a crescut nivelul de încredere şi de transparenţă în
acţiunile comune ale statelor, fapt la fel de important pentru accelerarea
procesului de globalizare.
De aceea, în multe lucrări şi luări de poziţie, se menţionează că
trăim în Era Globalizării. Este o definire scurtă a actualei perioade istorice,
aşa cum au fost numite în trecut alte perioade istorice: Depresiunea, Era
Războiului Rece, Era Spaţială, Perioada Tumultuoasă a anilor 1920 [2] etc.
Ca şi în cazul fenomenului crimei organizate, procesul globalizări
nu este definit printr-o formulă unanim acceptată, datorită formelor diverse
sub care se manifestă şi multitudinii de domenii în care are loc. În cadrul
comunicării, am prezentat mai multe definiţii ale procesului de globalizare,
din analiza cărora va rezulta complexitatea sa. Vom pune accentul pe
elementele care au conexiuni cu fenomenul crimei organizate
transfrontaliere. De aceea, nu vom insista pe toate elementele multiple şi
complexe ale globalizării.
Din evaluarea definiţiilor găsite în materialele bibliografice, se
observă că formularea lor s-a făcut în funcţie de sfera de activitate în care s-
au studiat implicaţiile globalizării. De aceea, vom grupa definiţiile pe
domenii. În acest context, pot fi considerate drept definiţii sau încercări de
definire a procesului de globalizare următoarele:
Domeniul economico-financiar:
• procesul de integrare a pieţelor pentru bunuri, servicii, capitaluri
şi poate chiar mâna de lucru, aflat într-o continuă dezvoltare după
cel de-al doilea război mondial [3];
• mecanismul marilor întreprinderi multinaţionale destinat a
concentra bogăţia şi puterea în vârful scării sociale, provocând în
fiecare zi din ce în ce mai multe excluderi [4];
• ansamblul fenomenelor ce rezultă din deschiderea economiilor
spre mărfuri şi capitaluri străine [5];
• expresia totalitară a logicii pieţelor financiare globale asupra
tuturor aspectelor vieţii [6];
Domeniul politic:
• alt nume pentru „noua dezordine mondială”, datorită caracterului
nedefinit, dezorganizat şi autopropulsat al problemelor lumii,
proces prin care se creează percepţia lucrurilor care scapă de sub
control şi lipsa centrului, a unui pupitru de comandă, a unui
consiliu de decizie, a unui birou managerial [7];
• procesul deosebit de dinamic al creşterii interdependenţei dintre
statele naţionale, ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor
transnaţionale în tot mai largi şi mai variate sfere ale vieţii
economice, politice, sociale şi culturale şi având drept implicaţie
faptul că problemele devin mai curând globale decât naţionale,
cerând la rândul lor o soluţionare mai curând globală decât
naţională [8];
• comprimarea „formelor” de realizare a unei structuri mondiale
unitare;
• un ansamblu de procese din sfera economică, politică, socială şi
culturală, care sporesc gradul de interconectare şi interdependenţă
dintre societăţi de-a lungul globului, prin care se scurtează
distanţele şi fac din lume un loc mai mic. Ceea ce pare să fie nou,
în această privinţă, este creşterea gradului de interdependenţă
dintre diferite sfere de activitate, datorată recentelor şi notabilelor
dezvoltări în tehnologia telecomunicaţiilor şi a importantelor
facilităţi ale transportului global [9];
• masca „americanizării”[10];
• fenomenul de mare complexitate ce descrie atât realităţi, cât şi
tendinţe care, scăpate de sub control raţional şi participativ, ne pot
fixa într-o ordine mondială imprevizibilă, cu mulţi perdanţi şi
puţini beneficiari [11];
• de fapt nimic nou, întrucât şi culturile întotdeauna se influenţează
reciproc, nu doar prin comerţ şi invazie, dar este diferit valul
integrării internaţionale şi al interdependenţei. Legăturile şi
efectele lor dintre persoane şi state nu sunt doar mai numeroase şi
mai profunde, ci şi mai transformatoare. Ele schimbă modul nostru
de a trăi, modul de a dori cum să fim guvernaţi, toate în forme pe
care încă nu le-am înţeles întrutotul [12];
Domeniul social:
• fenomen extrem de complex, chiar dacă deseori este definit doar
prin termeni ai creşterii comerţului internaţional şi a investiţiilor
străine directe. Sunt aspecte importante, dar realitatea globalizării
trece dincolo de sfera economică. Separat de creşterea
exponenţială a fluxurilor de bunuri, servicii şi capital în jurul
139
140