PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

controlul raţional şi participativ, ne pot conduce într-o ordine (dezordine)
mondială imprevizibilă, cu mulţi care pierd şi puţini beneficiari. Întrebările
la care se cere răspuns se referă la scopul globalizării, dinamica proceselor
de globalizare şi locul integrării europene în cadrul fenomenului de
globalizare.
Globalismul reprezintă un ansamblu de „concepţii ideologice –
politice având ca numitor comun analiza deciziilor planetare pe care le-au
căpătat problemele politice, tehnologice, economice şi sociale cu care se
confruntă omenirea în prezent.” [1]
Din această perspectivă sunt studiate problemele populaţiei,
energiei, alimentaţiei, apei, ca procese globale:
• economiştii se referă la interdependenţa economiilor în cadrul
pieţii mondiale;
• ecologiştii abordează problematica protecţiei mediului ca pe o
problemă ce preocupă întreaga omenire;
• politicienii îşi îndreaptă atenţia spre ordinea mondială (forme de
organizare şi conducere a lumii), unii dintre ei solicitând chiar
formarea unui guvern mondial;
• militarii fundamentează strategii globale şi pun la punct arme
strategice care pot atinge orice punct al planetei.
Ideea globalizării nu este nouă, iar istoria ei s-a împărţit
întotdeauna între dorinţa de dominare şi cea de comunicare deschisă cu o
economie compatibilă, liberă concurenţilor. De aceea, pentru a analiza
procesele globalizării, trebuie să răspundem mai întâi la câteva întrebări:
care este aria geografică de manifestare a fenomenului globalizării? cine
coordonează acest proces? de ce nu se manifestă în toate zonele geografice
ale lumii?
Teoretizând, se poate considera că procesul globalizării evoluează
pe trei niveluri. Considerăm că globalizarea se manifestă în cele mai
caracteristice forme şi se extinde în ritm accelerat în spaţiile ţărilor şi
guvernelor democratice, dezvoltate economic, care au aderat la sisteme
convergente, similare de valori. Proprietatea, afacerile, schimburile comerciale,
piaţa de desfacere, respectarea drepturilor fundamentale ale omului
sunt elementele fundamentale ale sistemelor de valori din această arie
geografică. Cu cât interesele vor fi mai puternice, cu atât aspectele
legislative şi cele instituţionale se vor armoniza şi vor funcţiona în limitele
respectului reciproc dintre state. Bineînţeles că identitatea specifică a unei
ţări va continua să dăinuie. Totuşi, interesele naţionale vor crea pe lângă
asocieri de state şi o concurenţă între acestea, de cele mai multe ori în
limitele normalului acceptat de către parteneri, cu consensul evitării unor
crize importante între ţările partenere, toate doritoare de pace, pace bazată
pe obiective şi interese comune.
Un alt nivel în care procesul globalizării va aduce influenţe
semnificative este cel al zonelor importante pentru principalele competiţii
ale acestui secol, concurenţa pentru accesul cât mai bun şi gestionarea cât
mai eficientă a informaţiilor, resurselor şi apei. Este aria acelor ţări care,
prin potenţialul lor, vor devenii ţinte ale concurenţei sau noi actori
importanţi ori revitalizaţi în procesele globale ale acestui secol. Putem
considera drept evidente situaţiile unora din ţările ce deţin resurse
importante pentru omenire. Zona este şi va fi caracterizată de situaţii de
criză, conflictuale şi chiar războaie. În ceea ce priveşte sfera informaţiilor, în
acest context, pot fi evaluate ţările care, prin posibilităţile, poziţia geografică
ori alianţa aleasă, pot furniza datele sau logistica necesară ţărilor din prima
zonă menţionată.
Al treilea nivel este reprezentat de teritoriile pentru care, încă o
perioadă, fenomenul globalizării nu va avea un impact deosebit. Este aria
geografică ce va tinde să se integreze, să se dizolve în celelalte două zone
ale globalizării.
Dacă ar fi să delimităm la nivel internaţional zonele specifice
fenomenului globalizării se vor observa concentrări de ţări, caracterizate de
un sistem de valori acceptat, la care se adaugă asocieri ale mai multor
avantaje specifice sau anumite criterii cu rang de excepţii, cum ar fi: ţara
care joacă rol de lider, religia, dorinţa de contrapondere faţă de un lider
regional sau internaţional, strategia naţională sau de grup de a valorifica un
avantaj specific (resurse naturale sau financiare, informaţii, neutralitate,
ideologie, cultura, limba vorbită, tehnologie înaltă etc.).
Un element important este evaluatorul, cine defineşte şi
caracterizează fenomenul globalizării, mai ales că, pe plan internaţional, se
manifestă cele două curente puternice, pro şi antiglobalizare. Este foarte
probabil ca, până la globalizarea totală, dacă se poate aprecia aşa, cel puţin
teoretic, să se definească mai multe arii regionale caracterizate de un
ansamblu de trăsături care să definească fenomene globalizatoare la nivel
regional sau continental. Poate că cele mai importante vor fi cele legate de:
sisteme economice interdependente, bazate pe clauze favorizante; religie
comună; resurse energetice importante; nivel tehnologic compatibil.
Care sunt sau care vor fi actorii ce vor lua sau vor influenţa
deciziile globale? Aceştia cuprind mai multe categorii, în funcţie de grupul
specific ce reacţionează la diferite trăsături ale fenomenului globalizării:
organizaţii internaţionale, marile puteri economice şi militare, reprezentanţii
unor grupări de state, trusturile multinaţionale, grupurile internaţionale din
media, personalităţile ştiinţifice sau universitare marcante, crima organizată,
137
138