PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

aceste „bunuri” să nu fie percepute ca binevenite, dar în acelaşi timp ele pot
fi dorite şi folositoare guvernelor şi/sau oamenilor din lumea întreagă.
Puncte-cheie
• Este dificil să înţelegem caracteristicile ordinii internaţionale;
• Aflându-ne în interiorul acestei ordini, este foarte greu să
avem un simţ al perspectivei istorice;
• Înţelegerea perioadei interbelice este facilitată de faptul că îi
cunoaştem sfârşitul, dar nu ştim încă în ce mod o să ia sfârşit perioada
actuală;
• Conexiunile internaţionale şi transnaţionale reprezintă un
element foarte important al ordinii internaţionale, datorită înaltului nivel
actual al interdependenţei.
Elemente de continuitate şi discontinuitate între ordinea interbelică şi cea de după războiul
rece
Războiul rece
• Putere sovietică în
estul Europei
• Competiţie bipolară
• Ideologii rivale
• Integrarea securităţii
globale
• Securitatea militară,
ca politică la nivel
înalt
I. O tipologie a ordinii
Discontinuitate
Continuitate
• Câteva structuri de
securitate, ex. NATO
• Globalizare economică
• Drepturile omului
• Reacţia împotriva
statelor cu tradiţie
• Identităţi multiple
• Programe economice
• Sărăcie în Sud
După războiul rece
• Dizolvarea Uniunii Sovietice
• Impunerea unilaterală a
păcii
• Supremaţia capitalismului
bipolar
• Autoritate regională mai
mare
• Identitatea naţională, ca
politică de nivel înalt
În prezent, a te gândi la ordine înseamnă a aborda direcţii diferite.
Una dintre acestea este cea bazată, în principal, pe ideea de stat şi pe
11
modelele tradiţionale de ordine, precum structura echilibrului forţei,
polaritatea sistemului internaţional şi formele actuale de securitate colectivă.
La celălalt pol se află un program al unei ordini ce înglobează relaţia între
dimensiunea politică şi economică, noul concept de securitate, dezbaterile
asupra consecinţelor globalizării, rolul drepturilor omului, impactul
preocupării pentru mediu şi strategiile de emancipare umană. Este clar că, în
cadrul acestor analize, sunt luate în considerare mai multe concepte de
ordine, posibil în competiţie. Acest lucru a fost prezentat la începutul anilor
‘90, când preşedintele SUA a vorbit despre viziunea sa asupra noii ordini
mondiale. Adresându-se Congresului, pe 11 Septembrie 1990, preşedintele
Bush a subliniat „O nouă ordine, eliberată de sub ameninţarea terorii, mai
puternică şi mai sigură în căutarea dreptăţii şi păcii, o eră în care naţiunile
lumii să poată prospera, o lume în care regula legii înlocuieşte legea
junglei, o lume în care naţiunile îşi împart responsabilităţile privind
libertatea şi dreptatea, o lume în care cel puternic îl respectă pe cel slab”.
În mod individual, aceste scopuri pot fi urmărite, dar întrebarea
care se pune este dacă ele pot fi înglobate într-un întreg, şi, dacă între
anumite elemente se creează tensiuni, care este prioritatea în rezolvarea
acestora. Subliniind elementele viziunii, putem distinge aspectele ordinii
aflate în competiţie. Unele derivă din modelul tradiţional şi accentuează
necesitatea, stabilitatea şi pacea între state. Celelalte consideră individul ca
element al sumei şi construiesc ordinea în termenii drepturilor, justiţiei şi
prosperităţii.
Acest lucru atrage atenţia asupra unor diferenţe semantice care
trebuie luate în considerare pentru orice evaluare a ordinii contemporane.
Judecăm gradul de eficienţă al ordinii exclusiv prin aspectul sistemului
interstatal şi astfel vorbim despre ordine internaţională? Sau urmează să
extindem discuţia şi să considerăm ordinea în termenii impactului ei asupra
vieţilor indivizilor şi aspiraţiilor acestora şi, astfel, să vorbim despre ea ca
ordine mondială? O asemenea de distincţie este des întâlnită în literatura de
specialitate. Dar ce vom înţelege din introducerea conceptului de globalizare
în această analiză? Ordinea globalizată are acelaşi înţeles cu ordinea
mondială sau e ceva diferit? O încercare de a răspunde la această întrebare
va fi făcută în partea finală a comunicării.
CONCEPTE-CHEIE
COLECTIVIZAREA
SECURITĂŢII: TENDINŢA DE
ORGANIZARE A SECURITĂŢII PE
BAZE MULTILATERALE, DAR
FĂRĂ FORMALISMUL
12
MULTIPOLARITATE:
DISTRIBUIREA PUTERII ÎNTRE
UN NUMĂR (CEL PUŢIN TREI)
DE MARI PUTERI SAU “POLI”.
MULTILATERALISM: