PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

• www, care pune informaţia la dispoziţia tuturor, pretutindeni şi
instantaneu;
• transportul informaţiei, care nu presupune mişcarea corpurilor
fizice;
• circulaţia informaţiei, independent de agentul de transport şi de
obiectele despre care oferă date;
• viteza informaţiei, care este mai mare decât viteza schimbării
situaţiei.
Una din cele mai importante trăsături oferite de revoluţia
tehnologică este democratizarea. Prin aceasta, tehnologia a ajuns să fie
utilizată până la nivel de individ, avantajele ei constând, în primul rând, în
oferirea şansei accesului la cunoştinţe.
Transferul [9] de tehnologie se realizează sub trei forme, prin:
• accesul universal la: date, inclusiv cele de vârf, de exemplu,
imagini din spaţiu; reţelele de poziţionare globală; reţelele de securizare a
comunicaţiilor;
• achiziţionarea relativ facilă a realizărilor tehnologice, inclusiv din
sfera apărării (GPS Jammers, Radio Direction Finding Equipment,
echipament pentru vederea nocturnă etc.);
• specularea dificultăţilor din ce în ce mai mari asupra controlului
produselor speciale, ca urmare a diversificării pe plan internaţional a
asocierilor dintre structuri militare şi civile.
Spaţiul - distanţele nu mai contează. Geografia tradiţională are
drept caracteristici: factorii geofizici; graniţele naturale; graniţele
administrative teritoriale; identităţile unei populaţii; identităţile culturale;
distincţia înăuntru - afară. Aceste caracteristici depind de: limitele de viteză;
constrângerile temporale şi pecuniare impuse libertăţii de mişcare. Datorită
faptului că, în cadrul accelerării procesului de globalizare, viteza de mişcare
este din ce în ce mai mare, iar mişcarea este cel mai vânat trofeu de către
indivizi, se poate aprecia că principalele caracteristici ale geografiei
tradiţionale au început să se estompeze.
Distanţa este un produs social. Mărimea ei variază în funcţie de
viteza cu care poate fi parcursă. Din punct de vedere economic, distanţa este
în funcţie de cheltuielile necesare atingerii acelei viteze. Spaţiul nu mai
contează pentru aceia care suportă viteza mesajelor electronice.
Spaţiul este caracterizat de anumite raporturi, cum ar fi : înăuntruafară;
aici-acolo; aproape-departe. Proporţia acestora determină atât modul
în care indivizii se plasează în raport cu spaţiul şi, implicit, gradul de
familiaritate al acestora în spaţiul în care trăiesc sau în care intenţionează să
ajungă, temporar sau definitiv, cât şi potenţialul de îmblânzire a diverselor
fragmente ce compun lumea înconjurătoare pentru fiecare individ sau grup
social. Pentru un individ, aproape/alături reprezintă: cu ceea ce este obişnuit;
este ceva familiar, cunoscut; cineva, ceva cu care interacţionează zilnic în
activităţile de rutină; că se simte acasă. În schimb, departe este: spaţiul în
care intră câteodată sau chiar deloc; unde se petrec lucruri pe care nu le
poate anticipa, înţelege şi faţă de care nu ştie să reacţioneze; conţine lucruri
despre care ştie foarte puţin, chiar deloc, de care nu este obligat să îi pese;
dacă individul este acolo, are o experienţă vlăguitoare, întrucât este în afara
sferei sale de cunoştinţe şi se aşteaptă la ce este mai rău. În contextul
accelerării procesului de globalizare, relaţia aproape-departe s-a îmbogăţit
cu opoziţia dintre alte raporturi importante pentru individul din societatea
globală: siguranţă - nesiguranţă; încredere în sine - ezitare.
În contextul procesului de globalizare au apărut şi se manifestă mai
multe categorii de spaţiu:
• artificial, ca relaţie de putere, construit cu asimetrie vizuală,
pentru manipularea transparenţei de către cei care deţin puterea;
• cibernetic, datorită extinderii la nivel planetar a informaţiei;
• colorat, alb, cenuşiu;
• interzis, care este cel destinat proprietăţii elitelor;
• mişcător, care nu poate fi atins, datorită mărimii sau lipsei căilor
de acces;
• pierdut;
• spinos, care nu poate fi ocupat confortabil, datorită măsurilor de
protecţie luate;
• străinătate, care poate fi apropiată sau îndepărtată;
• viclean, care nu poate fi utilizat în intimitate, datorită
monitorizării permanente;
• vid, de putere sau de securitate;
• virtual.
Continuarea globalizării va determina dispariţia unor categorii
actuale de spaţii, zone şi poate apariţia unor noi tipuri de spaţiu.
Spaţiul trebuie să asigure transparenţă, înţeleasă ca o condiţie
indispensabilă a convieţuirii interumane, pentru a oferi acel minimum de
siguranţă şi linişte fără de care viaţa zilnică ar fi de neconceput.
Comprimarea spaţio-temporară reliefează concis transformarea
complexă a parametrilor condiţiei umane.
Evoluţia actuală a mediului de securitate, analizată prin viziunea
trăsăturilor şi factorilor procesului de globalizare, poate fi apreciată ca
pozitivă. Riscul unei confruntări militare majore s-a diminuat, dar există
numeroase ameninţări la adresa securităţii globale. În aceste condiţii, este
evident că noua ordine mondială se edifică pe baza unor principii cu vocaţie
şi de sorginte globalistă, având în vedere că existau la început de secol, la o
111
112