PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

GLOBALIZARE ŞI SECURITATE
GLOBALIZAREA ŞI ORDINEA INTERNAŢIONALĂ
POST-RĂZBOIUL RECE
General maior prof. univ. dr. Teodor FRUNZETI *
Exploring the nature of the order that is developing in the period
since the end of the cold war is an important topic. It asks if the
globalization is the defining feature that sets it apart from earlier patterns of
order. After distinguishing between various types of order – international,
world and global – the paper sketches out the main ingredients of the
contemporary order. The argument then addresses the forces that helped to
bring the cold war to an end and asks if these remains as a point of
continuity between the old and the new. Finally, we suggest that
globalization is a condition that reflects changes in states, not just between
them, and that what is distinctive for present order is the continuation of a
system of international order, the constituent units of which are globalized
states.
Introducere
Acest demers ştiinţific se concentrează asupra a două întrebăricheie.
Prima este dacă există sau nu un tip distinct de ordine în lumea de
după războiul rece şi, dacă da, care sunt elementele ei principale. A doua
întrebare este dacă această ordine ar trebui sau nu definită în termenii
globalizării.
După o decadă şi jumătate din cadrul erei post-războiului rece, este
timpul să ne întrebăm dacă există, de fapt, ceva de genul acestei nou apărute
ordini. Există un tipar în cadrul politicii internaţionale, suficient de
distinctiv, încât să se diferenţieze de un altul, ce fiinţa înainte de sfârşitul
războiului rece? Acest lucru implică şi nevoia unei descrieri a perioadei
prezente, care să ne dea o serie de informaţii substanţiale despre cum
funcţionează. Acest lucru merge dincolo de limitele nedeterminate clar din
punct de vedere cronologic ale acestei perioade, „post războiul rece”, atâta
timp cât tot ce ne sugerează este faptul că începe acolo unde se termină
perioada războiului rece. Pentru a înţelege perioada actuală, este necesar să
ştim mai mult decât că este o faza ulterioară războiului rece.
A doua întrebare este dacă ordinea contemporană poate fi înglobată
în imaginea globalizării. Există, de asemenea, o polemică intensă în prezent
privind înţelesul exact, gradul de noutate şi dimensiunea globalizării. Nu
este însă pus sub semnul îndoielii faptul că transformarea se află în progres,
chiar dacă anumiţi analişti nu se pot pune de acord asupra importanţei care
ar trebui să i se atribuie şi nici asupra faptului dacă schimbarea este sau nu
binevenită. Dar dacă ne aflăm, într-adevăr, într-un anumit stadiu al
globalizării, este oare acesta un simplu aspect, printre multe altele,
aparţinând ordinii „post războiului rece”? Sau este atât de important pentru
înţelegerea actualei ordini încât ea poate fi definită în termenii acestui
stadiu? Este ordinea contemporană, mai presus de toate, o ordine globalizată
şi, dacă da, ce înseamnă acest lucru în practică?
Studii importante despre ordinea de după războiul rece au rămas,
literalmente, din motive evidente, în stadii cât se poate de incipiente.
Suntem mai preocupaţi să trăim în cadrul acestei ordini, încât să avem o
percepţie reală asupra perspectivei; deoarece nu ştim ce înseamnă punctul
culminant al acestei ordini (cum este, de exemplu, perioada dintre cele două
războaie mondiale), ea nu este o perioadă „închisă”, cu un punct de sfârşit
bine determinat şi, în consecinţă, întâmpinăm dificultăţi în a-i atribui
anumite caracteristici. Deşi, de-a lungul timpului, au existat numeroase
studii privind aspecte individuale ale acestei ordini actuale (etnicitatea,
identitatea, menţinerea păcii, intervenţiile umanitare, globalizarea, regionalismul,
tranziţia economică, democratizarea, integrarea, instabilitatea
financiară etc.), ne lipseşte totuşi capacitatea de a face o evaluare de
ansamblu a esenţei naturii acesteia.
În cadrul procesului de analiză a ordinii contemporane, trebuie să
conştientizăm, în primul rând, cât de mari sunt cerinţele şi aşteptările legate
de această ordine internaţională astăzi, comparativ cu trecutul. În perioadele
de început, interesul privind ordinea internaţională era în mare măsură de
natură „negativă” şi se rezuma la asigurarea că aceasta nu prezenta
ameninţări majore. În prezent, datorită înaltului nivel al integrării şi
interdependenţei, şi interesul a devenit „pozitiv”, ordinea internaţională fiind
o sursă şi un producător de bunuri sociale mult mai important decât până
acum.
Ordinea internaţională poate furniza informaţii, resurse economice,
drepturi ale omului, intervenţie, acces la mişcările sociale globale şi la
organizaţiile non-guvernamentale internaţionale, şi permite folosirea în
comun a unei abundenţe de bunuri culturale. Este posibil ca multe dintre
* Comandamentul 2 Operaţional Întrunit
9
10