PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

DINAMICA MODALITĂŢILOR DE MANIFESTARE
A GLOBALIZĂRII
Maior Ovidiu POP *
The main consequence of globalization and integration is the new
world security architecture which will be changed to a great extent both
structurally and especially strategically as well as conceptually. On the one
hand, these changes will have to settle the major problem of differences
between the developed countries considered first hand military forces and
those less developed whose military potential is reduced in carrying out the
neglected security act.
Globalizarea, „la fel ca şi integrarea, este un proces obiectiv al
dezvoltării lumii actuale, unul din conceptele folosite cel mai frecvent în
mediile politice, economice şi academice. Deşi este un concept la modă,
care ţine capul de afiş al tuturor analizelor, al conferinţelor şi al congreselor
desfăşurate la cel mai înalt nivel, uneori este utilizat cu o oarecare
superficialitate, ceea ce denotă faptul că încă fenomenul nu este suficient de
cristalizat, ecuaţia propriu-zisă a fenomenului de globalizare conţinând
multiple necunoscute, scoţând la iveală multiple sfidări şi tendinţe care, dacă
sunt scăpate de sub controlul raţional şi participativ, pot duce la o
ordine/dezordine mondială imprevizibilă, în care nu pot fi anticipaţi
câştigătorii şi perdanţii.
Principala consecinţă a globalizării şi integrării o reprezintă noua
arhitectură de securitate a lumii, care va cunoaşte profunde mutaţii, atât
structurale cât mai ales, conceptuale şi strategice, mutaţii care, pe de o parte,
vor trebui să rezolve marea problemă a decalajelor între ţările dezvoltate,
considerate puteri militare de primă mărime şi cele mai puţin dezvoltate al
căror potenţial militar este redus în contribuţia lor în înfăptuirea actului
global de securitate.
Principalele domenii de manifestare a procesului de globalizare
sunt: economia; comerţul; comunicaţiile; finanţele; mass-media; piaţa forţei
de muncă; transporturile.
Dimensiunea economică a globalizării este forţa polarizatoare a
celor mai mari interese, a celor mai profitabile şi tentante rezultate care
* Doctorand, Batalionul 30 Vânători de Munte
89
antrenează unele dintre cele mai importante interese ale actorilor
globalizării. Evidenţiem faptul că rezolvarea cât mai multor probleme
economice va determina şi modelarea mai uşoară a celorlalte aspecte ale
globalizării.
Economiile naţionale s-au transformat în elementele unui sistem
economic, în care companiile multinaţionale sunt principalii factori.
Economiile naţionale devin din ce în ce mai interdependente. Interesele
economice şi cele de securitate naţională sunt interdependente pentru un stat
şi numai împreună determină prosperitatea cetăţenilor acelui stat. Economia
naţională conferă unui stat puterea şi autoritatea necesare pentru a-şi
promova valorile naţionale, diplomaţia şi pentru a nu genera rivalităţi de
sorginte militară. O economie naţională sănătoasă generează pieţe, atât
interne, cât şi externe, care conferă oportunităţi pentru cetăţenii acelui stat –
ca forţă de muncă, cât şi pentru firmele naţionale sau internaţionale. Viitorul
unei economii naţionale depinde de gradul de integrare şi de valorificare a
oportunităţilor globale ale afacerilor. Fiecare economie naţională trebuie să
dispună de cât mai multe elemente de presemnalizare a crizelor specifice şi
de resursele necesare pentru depăşirea unor perioade nefaste din punct de
vedere economic. O economie lipsită de soliditate face ca statul să devină
mai vulnerabil în faţa unor ameninţări diverse şi forţe destabilizatoare.
Economia globală s-a creat prin realizarea unei interdependenţe a
economiilor statelor, în care pieţele depind unele de altele, devin emergente
şi nu mai pot fi protejate în totalitate prin intervenţia statelor proprii. Prin
eliminarea izolării unor economii naţionale şi integrarea lor pe plan internaţional
se diminuează posibilităţile de apariţie a unor crize financiare
majore. Accelerarea procesului de globalizare a determinat o explozie a
producţiei internaţionale şi a tranzacţiilor financiare în cadrul pieţei libere a
sistemului capitalist [1] răspândit pe tot mapamondul. În particular, trebuie
amintit că fracturile în răspândirea prosperităţii au determinat fenomenul
migraţionist, dinspre ţările cu o economie mai puţin dezvoltată, spre cele cu
economii consolidate. Sensul este inversat [2] în situaţiile în care sunt
periclitate, ameninţate resursele naturale vitale, interne sau externe, ceea ce
determină că ţările industrializate să intervină într-un fel sau altul asupra
economiilor ţărilor din lumea a doua sau a treia.
Creşterea spectaculoasă a comerţului [3] şi a fluxurilor [4]
investiţionale au determinat globalizarea economică, prin integrarea din ce
în ce mai puternică a procesului de producţie.
În cadrul accelerării procesului de globalizare, comerţul
internaţional se înfăptuieşte cu un capitol în totalitate extrateritorial.
Comerţul mondial creşte mai repede decât producţia. Comerţul
reliefează dualitatea procesului de globalizare: schimburile comerciale se
90