PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

Posibile surse de generare a conflictelor violente – avantajele
globalizării în procesul de menţinere a păcii:
• xenofobia – impactul asupra refugiaţilor şi a altor persoane;
• rolul diasporei în conflictele violente de pretutindeni;
• rolul HIV/SIDA de a submina statele şi sistemele sociale, precum
şi a sectoarelor de protecţie;
• rolul potenţial al autorităţilor tradiţionale, interfaţă cu instituţii
„formale”.
Elementele principale ale procesului de globalizare ce influenţează
evoluţia statelor lumii.
Pentru evaluarea gradului de globalizare din diverse ţări, unul din
indicii cei mai apreciaţi este cel realizat de A.T. Kearney – Foreign Policy
Globalization Index [3] care, pentru activităţile din 2002, a avut la bază o
reprezentare a activităţilor din domeniile: comerţ; finanţe; angajamente
politice; tehnologia informaţională; contacte personale.
Aspectele luate în calcul, pentru stabilirea indexului de globalizare
a unei ţări, au fost :
• Integrarea economică: comerţ; investiţii străine directe; fluxurile
de capital de portofoliu; veniturile din investiţii;
• Conexiunile tehnologice: utilizatorii de Internet; gazdele de
Internet; serverele securizate;
• Contactul personal: călătoriile şi turismul internaţional, traficul
telefonic internaţional; transferurile prin mandat şi cele personale
(transferurile de muncitori, compensaţii pentru angajaţi, alte
transferuri de la persoană la persoană şi cele neguvernamentale);
• Angajamentul politic: membru în organizaţiile internaţionale;
contribuţii cu personal şi financiar pentru misiunile Consiliului de
Securitate al ONU; ratificare a tratatelor internaţionale; transferuri
financiare interguvernamentale.
În anul 2002, procesul de globalizare a supravieţuit unei perioade
de schimbări considerabile: alerte maxime pentru călătorii; întărirea
măsurilor de securitate în aeroporturi; o grevă majoră în cel mai dinamic
port din SUA; mai multe scandaluri ale unor importante corporaţii din ţările
dezvoltate; prăbuşirea pieţii financiare în Argentina; atacuri teroriste în ţări
precum Indonezia şi Kenya. În ciuda tuturor aceste travalii, la sfârşitul
anului 2002, lumea a fost mai integrată decât fusese anterior [4].
După atacul terorist din 11 septembrie 2001, unii analişti au
prognozat [5] sfârşitul procesului de globalizare sub forma cunoscută de
până atunci. Frontierele permisive, care au facilitat mişcarea fără precedent
a banilor, bunurilor, persoanelor şi ideilor, se preconizau că vor fi prevăzute
cu „sârmă ghimpată” şi numeroase puncte de control, determinând un blocaj
79
pentru comerţ şi călătorii. Pentru a ne formula un punct de vedere referitor
la ce se întâmplă şi ce se poate întâmpla în viitorul apropiat şi cel mediu,
avem nevoie de unele date şi elemente concrete. Fără a deveni partizanii
vreunuia din tabere, putem sublinia că statisticile sunt interpretate în fel şi
chip, atât de adepţii globalizării, cât şi de cei anti-globalizare. Unii susţin că
tragediile lumii contemporane există datorită faptului că globalizarea nu a
atins toate meridianele globului, ceilalţi cred că, de fapt, sunt efectele
acestui proces, din ce în ce mai accelerat.
O serie de date statistice, majoritatea provenind din evaluările
organismelor internaţionale, pot defini efectele procesului de globalizare. De
asemenea, putem aprecia că încă persistă situaţii dramatice, de neacceptat,
pentru lumea de azi, în opinia noastră, acestea datorându-se în primul rând
faptului că nu toate statele respectă acelaşi sistem de valori fundamentale şi
condiţiile de aplicare a mecanismelor la nivel internaţional, de exemplu,
cum ar fi cele necesare pentru lansarea unor programe speciale de ajutorare.
Poate fi vorba şi de lipsa unor fonduri sau de necesitatea unei mai bune
dirijări a fondurilor disponibile pe plan internaţional, dar uneori şi de
dezinteres sau lipsa unor priorităţi. Dacă luăm în calcul ce s-a realizat şi cum
s-au promovat valorile fundamentale ale lumii democratice, nu putem să nu
ne gândim la consecinţele pozitive ale procesului de globalizare.
Accelerarea procesului de globalizare conduce la polarizarea în
multe sfere de activitate ale lumii actuale, iar dualitatea acestui fenomen
evidenţiază convieţuirea unor situaţii de limite extreme:
• averea celor mai sărace 20 ţări a scăzut, în ultimii 15-20 ani, de la
2,3% la 1,4% din averea mondială;
• ţările în curs de dezvoltare deţin 22% din averea planetei şi 80%
din populaţia globului;
• în 1991, 85% din populaţia planetei primea 15% din venitul care îi
era rezervat [6];
• din cei 6.000 milioane de oameni de pe planetă, 1.000 milioane
deţin 80% din avuţia globului, în timp ce alte 1.000 milioane
încearcă din greu să supravieţuiască cu mai puţin de 1 USD/zi;
• 800 milioane oameni sunt în permanenţă subnutriţi, iar 4.000
milioane (75% din populaţia lumii) trăiesc în sărăcie;
• 2.000 milioane de oameni nu au acces la apă curată;
• 120 milioane de copii nu vor avea şansa de a merge la şcoală [7];
The State of the World’s Children 2000, editat de UNICEF,
menţiona nivelul de 130 milioane copii, din care o mare parte sunt
exploataţi la muncă în condiţii inumane;
• în 1975 erau 2 milioane de emigranţi aflaţi în grija Înaltei Comisii
ONU, iar în 1995 erau 27 de milioane;
80