PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

eprezintă, de asemenea, modalităţi de participare la procese globale ce au
relevanţă directă pentru securitatea naţională a României.
Ţara noastră este implicată substanţial în eforturile internaţionale şi
statale de combatere a noilor provocări globale la adresa păcii şi securităţii
mondiale, angajând peste 10.000 de cadre militare şi de poliţie în operaţiuni
de menţinere a păcii, răspuns la situaţii de criză şi combatere a terorismului.
Integrarea în NATO a reprezentat un obiectiv fundamental al
politicii de securitate a ţării noastre, complementar procesului de integrare în
Uniunea Europeană, cu un impact major asupra reformei interne. Pentru
România, statutul de membru cu drepturi depline al NATO reprezintă
garanţia securităţii şi stabilităţii, vitală pentru dezvoltarea prosperă a ţării, şi
asigură accesul la procesul de luare a deciziilor majore în planul securităţii
europene şi euro-atlantice. Fiind un fundament solid pentru relansarea şi
dezvoltarea politicilor proprii faţă de terţe state, reprezintă în acelaşi timp şi
reconfirmarea apartenenţei statului român la marea familie occidentală.
NATO traversează în momentul de faţă o perioadă de tranziţie
caracterizată de modificări de substanţă la nivelul conducerii strategice,
precum şi de adaptare a misiunilor şi capacităţilor sale. Această situaţie
solicită statelor membre şi partenere să participe intens la contracararea
noilor riscuri care necesită alianţe strategice şi soluţii multinaţionale pe
termen lung. În acest cadru România sprijină ferm lupta împotriva
terorismului, demonstrând că dispune de capacitatea şi voinţa de a contribui
la combaterea riscurilor, propunându-şi să joace un rol important în cadrul
alianţei extinse, comensurabil cu potenţialul şi cu interesele sale în contextul
euro-atlantic.
După ce, la summit-ul Uniunii Europene de la Helsinki, România a
fost invitată să demareze procesul de negocieri pentru aderare, recentele
concluzii ale Consiliului European au evidenţiat caracterul ireversibil al
actualului proces de extindere şi au confirmat obiectivul aderării ţării
noastre în anul 2007.
În conformitate cu vocaţia sa europeană şi euro-atlantică, România
şi-a reafirmat dorinţa de a contribui în viitor la dezvoltarea politicii europene
de securitate şi apărare, atât în ceea ce priveşte aspectele civile, cât şi cele
militare. Aceasta se reflectă în finalizarea provizorie a negocierilor pentru
capitolul politica externă şi de securitate comună şi participarea efectivă la
operaţionalizarea componentelor militare ale Uniunii Europene.
Obiectul participării active a României la OSCE este de a contribui
la îmbunătăţirea securităţii politice, economice şi de mediu pentru cetăţenii
ţărilor membre, pe baza respectării drepturilor omului şi a asigurării
securităţii, prosperităţii şi justiţiei sociale. OSCE dispune de experienţă,
mecanisme şi instrumente specifice pentru edificarea instituţiilor demo-
cratice, promovarea multietnicităţii, observarea alegerilor, gestionarea
zonelor sensibile de securitate, supravegherea revenirii refugiaţilor. În
cadrul abordării securităţii prin cooperare, România a depus eforturi pentru
folosirea potenţialului OSCE în reglementarea tensiunilor şi conflictelor,
prin implicarea în acţiunile din Bosnia-Herţegovina, Albania, Serbia şi
Muntenegru, Belarus, Croaţia, Georgia, o serie de reprezentanţi români
participând ca observatori la alegeri sau fiind numiţi membri ai misiunilor
OSCE.
Asigurarea securităţii naţionale implică în mod direct participarea
la menţinerea stabilităţii regionale şi internaţionale. Promovarea acestui rol
constituie, simultan, o opţiune a politicii externe şi de securitate a României
şi o necesitate reală, din perspectiva faptului că instabilitatea regională poate
genera efecte de propagare cu influenţă negativă asupra securităţii naţionale.
Astfel, ca parte intrinsecă a securităţii naţionale, România acordă o
importanţă deosebită angajării pe plan politico-militar în susţinerea
proceselor de stabilizare şi democratizare din spaţiile adiacente. Această
abordare se circumscrie definirii unor politici coerente într-o viziune
regională extinsă, înglobând Europa de Sud-Est, Marea Neagră şi Caucazul,
zona Orientului Mijlociu, a Mediteranei şi spaţiul Asiei Centrale. Implicarea
României în plan regional reprezintă o dublă dimensiune: pe de o parte,
demersuri politico-militare pentru atenuarea conflictelor şi prevenirea
escaladării acestora, pe de altă parte, promovarea unei cooperări eficiente la
nivel multilateral, ca o condiţie necesară pentru asigurarea stabilităţii şi
prosperităţii. Strategia României de promovare a stabilităţii regionale
include contribuţia la securitatea regională prin dezvoltarea iniţiativelor
complementare din sud-estul Europei, cooperarea militară multilaterală şi
bilaterală, diplomaţia apărării, îndeplinirea obligaţiilor şi angajamentelor
internaţionale asumate în domeniile neproliferării armelor de distrugere în
masă, dezarmării şi controlului armamentelor, ca şi prin participarea la
operaţiuni multinaţionale în sprijinul păcii. Relaţiile de bună vecinătate şi
parteneriat cu statele din regiune asigură cadrul de stabilitate necesar
promovării intereselor naţionale.
Consacrarea ca actor important în redefinirea unui mediu
subregional stabil certifică responsabilitatea asumată de ţara noastră în
gestionarea problematicii complexe din sud-estul Europei. Responsabilizarea
statelor din această regiune, prin implicarea directă în gestionarea
propriilor probleme, va conduce la transformarea acestei zone dintr-un
consumator de securitate într-un pol de creştere economică şi stabilitate
politică.
73
74