PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

OMUL – SUBIECTUL SECURITĂŢII NAŢIONALE
ŞI INTERNAŢIONALE
Alexandra SARCINSCHI *
The human being is the main subject of security. He transcends
each level and each dimension of security. The most important dangers to
security - international terrorism, failed states and organized crime – are
caused by the insecurity feeling of the human being provoked by the
degradation of humanity, the various levels of development, the struggle for
power, the diverging interests of humans and alliances etc. That is why we
can not argue about the national, zonal, regional and global security in
such environments in which the individual does not feel secure. The premise
for our explanatory model is regarding the fact that the negative state of
security is caused by the failure in the achievement of the fundamental
human rights and freedom, especially the poor quality of life.
I. Argument
Omul, ca element fundamental al societăţii, reprezintă sursa şi
resursa oricărei forme de organizare societală. Omul transcende toate
graniţele dintre domeniile şi nivelurile sistemului social. În acest caz, ceea
ce ar trebui să fie subliniat în studiile de securitate, însă nu în exclusivitate,
este tocmai securitatea individului sau, aşa cum o denumesc unii specialişti
[1], securitatea umană. Analiza securităţii umane implică analiza unor
dimensiuni interrelaţionate [2], centrate pe ideea de drepturi ale omului şi
care, în fapt, sunt chiar câteva dintre dimensiunile conceptului de securitate:
politică, economică, socială, culturală şi ecologică. Dimensiunea militară,
una dintre dimensiunile „clasice” ale securităţii, este mai puţin vizibilă la
nivelul individului uman, manifestându-se pregnant de la nivelul statal spre
cel global. Cele cinci dimensiuni, ce reprezintă subsisteme ale sistemului
global, sunt legate prin relaţii specifice. De exemplu, dimensiunea ecologică
este legată de cea economică prin resurse, cea economică de cea socială –
prin forţele sociale, cea socială de cea politică – prin formele de alianţă
politico-socială şi, în fine, cea politică de cea culturală – prin ideologie.
Analiza de securitate, centrată doar pe aceste subsisteme, este incompletă
fără a lua în calcul dimensiunea psihologică a vieţii sociale, ce transcende
toate nivelurile şi dimensiunile securităţii, chiar şi pe cea militară.
În opinia noastră, realizarea securităţii vizează realizarea unei stări
în care este percepută absenţa riscurilor, pericolelor şi ameninţărilor la
adresa existenţei, valorilor şi intereselor indivizilor umani (în orice formă de
constituire), astfel că, prin existenţa intereselor şi valorilor divergente,
aceştia se vor simţi într-o profundă stare de disconfort şi insecuritate. Toate
sensurile existenţei umane sunt construite prin definiţii rezultate din
experienţa perceptivă a indivizilor. Starea de securitate totală presupune
atingerea unui nivel în care percepţia absenţei riscurilor, pericolelor şi
ameninţărilor să fie absolută, or acest lucru este îngreunat atât de uriaşa
varietate a valorilor şi intereselor oamenilor care, adesea, intră în
contradicţie, creând temeri asupra securităţii individuale, grupale, naţionale,
statale, suprastatale, cât şi de evoluţia umanităţii, ce determină schimbarea a
ceea ce noi considerăm risc, pericol şi ameninţare.
II. Calitatea vieţii umane – unul dintre cei mai importanţi
indicatori ai stării de securitate
Unul dintre cele mai importante aspecte ale vieţii umane, ce
determină, în mare măsură, percepţia absenţei sau prezenţei riscurilor,
pericolelor şi ameninţărilor la adresa existenţei, în ansamblu, a indivizilor
umani şi care contribuie la realizarea reprezentării sociale a securităţii, este
calitatea vieţii, un concept evaluativ, o rezultantă a raportării condiţiilor de
viaţă şi a activităţii, care compun viaţa umană, la necesităţile, valorile şi
aspiraţiile umane [3]. Se observă că acest concept se referă atât la condiţiile
obiective în care se constituie viaţa umană, cât şi la modul subiectiv în care
fiecare individ îşi evaluează propria viaţă.
Modelul [4] ce ar putea explica corelaţia dintre calitatea vieţii şi
reprezentarea socială a securităţii se întemeiază pe trei piloni interrelaţionaţi,
ce determină satisfacţia cu viaţa care, la rândul său, are profunde implicaţii
asupra intereselor, normelor şi valorilor la care se raportează indivizii umani
(figura nr. 1). Trebuie subliniat faptul că satisfacţia cu viaţa este doar unul
dintre factorii ce determină reprezentarea socială a securităţii.
* Alexandra SARCINSCHI este doctorand în Ştiinţe Militare şi cercetător ştiinţific la Centrul de
Studii Strategice de Apărare şi Securitate, din cadrul Universităţii Naţionale de Apărare.
61
62