PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

esurselor financiare pentru a se atinge un nivel minim de
securitate.
1.5. Aspecte economice
Întrebările cele mai frecvente pe care le pun atât autorităţile, cât şi
opinia publică sunt legate de costurile pe care trebuie să le plătească
societatea pentru reforma sistemului militar. Răspunsul poate fi dat prin
formularea unui nivel de securitate pe care îl pot asigura forţele armate,
care, cu alte cuvinte, înseamnă o comparare a preţului cu „valoarea
securităţii” pe care forţele armate o pot apăra. Se poate discuta pe tema
motivaţiei pentru profesia de militar, câştigul pe care îl poate avea
cetăţeanul care optează pentru o astfel de profesie, costurile pentru instruire,
viitoarele beneficii sociale, valoarea lor economică şi multe alte aspecte
legate direct sau indirect de aspectul financiar. Din perspectivă economică,
este important de menţionat că ţările membre NATO au stabilit o limită
bugetară pentru sectorul apărării.
2. Influenţa mecanismelor de control civil asupra
profesionalizării forţelor armate
Într-o democraţie, activităţile şi misiunile forţelor armate sunt
stabilite şi controlate de autorităţile politice prin mecanisme cum ar fi:
constituţia, sistemul legislativ sau politicile publice. Control politic al
militarilor, atât pe timp de pace, cât şi pe timp de război, poate atrage după
sine o varietate de tehnici şi practici instituţionale, fiecare cu avantaje şi
dezavantaje particulare. Iată câteva din mijloacele politice, des utilizate
pentru a restrânge puterea militarilor, toate cu efect asupra nivelului de
profesionalizare a forţelor armate:
a) Restrângerea misiunilor
Politicienii vor căuta o restrângere a spectrului misiunilor ce revin
forţelor armate, ca un mijloc de a se asigura că aceştia vor fi reţinuţi de la
activităţi care îi vor pune în situaţie de conflict cu autorităţile civile.
Dislocarea forţelor armate în garnizoane din afara sau cât mai departe de
marile metropole şi încredinţarea unor sarcini non-combatante în afara
graniţelor, care de regulă sunt de lungă durată, constituie o modalitate de a
evita ca militarii să fie implicaţi în probleme de politică internă sau sociale.
De exemplu, forţele militare ale SUA sunt angajate în număr foarte mare în
diferite regiuni de pe glob, ca să nu mai vorbim de genişti, care participă tot
mai des la proiecte în folosul societăţii civile.
573
O asemenea politică are unele dezavantaje demne de luat în seamă.
Forţele armate se concentrează prea mult pe misiuni non-combatante,
securitatea internă având de suferit, pe lângă faptul că se produce o
„atrofiere” a deprinderilor de luptă (cazul forţelor armate argentiniene, pe
timpul conflictului din Insulele Falkland). Din perspectiva relaţiilor civilmilitare,
nu se poate stabili clar, în cazul restrângerii misiunilor, până unde
ţine expertiza şi de unde începe profesionalizarea forţelor armate.
b) Reducerea forţelor
Marea Britanie, ca urmare a unor îndelungate perioade de conflicte
interne între monarhie şi nobilime, a fost suspicioasă în a menţine o armată
numeroasă, preferând o armată mică, care de obicei, a fost desfăşurată peste
graniţe. Şi astăzi, comandamentul Corpului de Reacţie Rapidă, structură la
dispoziţia NATO şi Divizia 1 Blindată sunt staţionate în Germania. 6
Avantajele acestei politici sunt clare: numărul contează, şi puţinii soldaţi
instruiţi înseamnă mai puţin pericol intern pentru societate. O asemenea
politică permite guvernului direcţionarea resurselor bugetare spre alte nevoi.
Dezavantajele, din păcate, sunt de asemenea elocvente: forţele armate,
dependente de misiuni de luptă, trebuie să menţină un anumit număr de
personal pentru a asigura „masa critică” sub care nu poate dezvolta şi
menţine capacitatea de luptă. De exemplu, militarii găsesc eficient să
dezvolte experienţa necesară pentru a manevra mari unităţi de luptă (divizii
sau corpuri) pe câmpul de luptă, doar dacă ei au un grup de comandanţi şi
ofiţeri de stat major bine instruit, care în timp de pace a lucrat şi a executat
exerciţii de antrenament în comun (spiritul de echipă este esenţial pe câmpul
de luptă). Armatele mici care nu reuşesc să găsească o ameninţare iminentă
la adresa securităţii statului pot fi „seduse” să sprijine un anumit partid
politic care le promite un buget mai mare, aşa cum s-a întâmplat cu armata
germană în perioada dintre cele două războaie mondiale.
c) Reducerea bugetului
Guvernul poate limita bugetul apărării şi dicta căile prin care
resursele financiare pot fi cheltuite de către militari. În SUA, comitete din
ambele camere ale Congresului exercită un control strâns asupra celor patru
bugete de apărare (câte unul pentru fiecare categorie de forţe) şi pot hotărî
cum aceste bugete să fie cheltuite. Un sistem de control strict al cheltuielilor
pentru apărare are avantajul de a-i ţine pe militari sub o atentă monitorizare.
Perspectiva alocării unui buget pentru apărare mare poate fi privită numai ca
o recompensă pentru „bună purtare”. Alocarea şi execuţia bugetară sunt un
6 Thomas D. YOUNG, Multinational Land Formations and NATO: Reforming Practices
and Structures (Carlisle Barracks: Strategic Studies Institute, 1997), pp. 29-31; 49-50.
574