PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

membre ale unui sistem de alianţă militar, altele au aşteptat conturarea unui
sistem politic şi, pentru câţiva ani, nu au avut o strategie de securitate.
Dezvoltarea continuă în Europa a unui nou sistem de securitate, ca şi
apariţia unor noi tipuri de ameninţări, a făcut şi mai dificilă convingerea
opiniei publice din aceste ţări asupra necesităţii definitivării unui concept
strategic anume.
Astăzi ţările central şi est-europene au elaborat, în marea lor
majoritate, concepte strategice pe termen mediu şi lung de restructurare a
forţelor armate, luând în calcul problema profesionalizării.
1.3. Aspecte tehnice
Dezvoltarea tehnologică şi progresul tehnic în sectorul militar
creează o presiune enormă pentru schimbarea standardelor forţelor armate.
Revoluţia industrială a influenţat în mod irevocabil tranziţia la sistemul de
recrutare care, astăzi, reprezintă elementul primordial în formarea
structurilor profesioniste. Cunoaşterea sistemelor de armament sofisticate şi
instruirea unui bun luptător necesită un timp care, de multe ori, depăşeşte
durata serviciului militar pentru un recrut, aspectul tehnic fiind factorul cel
mai puţin pus la îndoială în nevoia profesionalizării forţelor armate. Dacă
societatea are un număr suficient de rezervişti bine instruiţi, se poate spune
că profesionalizarea, din perspectivă tehnico-militară, va deveni inevitabilă.
În plus, cerinţele profesionismului, impuse personalului de progresul tehnic,
au impact asupra artei şi strategiei de desfăşurare a unui război. Spre
deosebire de conflictele liniare, larg răspândite în prima jumătate a secolului
XX, viitoarele conflicte militare vor avea un caracter cu totul diferit, întreg
personalul militar trebuind să se adapteze din mers noilor cerinţe
operaţionale.
1.4. Aspecte sociale
Domeniul socio-militar oferă multe aspecte interesante asupra
problematicii profesionalizării forţelor armate, care este strâns legată de
capacitatea statului democratic de a furniza resurse umane pentru înlocuirea
personalului militar. Termenul “stat democratic” nu este lipsit de înţeles,
atâta timp cât el dezvăluie aspectul real al problematicii profesionalizării.
Rezultatul cercetărilor sociologice, atât în ţările membre NATO, cât şi în
ţările partenere, arată clar atitudinea populaţiei, în special a celei tinere, cu
privire la profesionalizare. Un raport parţial al unei cercetări internaţionale
din decembrie 1996 a comparat opiniile cetăţenilor cehi, germani şi polonezi
asupra formei serviciului militar. Majoritatea populaţiei cehe avea o
atitudine negativă asupra serviciului militar obligatoriu, în Germania
raportul dintre oponenţi şi susţinători era egal, în timp ce polonezii au avut o
571
atitudine favorabilă. Sectorul militar în Polonia este considerat o alternativă
mai bună decât sectorul civil, în timp ce în Germania şi Cehia tinerii
consideră sectorul militar ca fiind lipsit de interes. 2 Nivelul de acceptare a
diferitelor forme de serviciu militar într-o societate este direct legat de
resursele financiare şi umane. Acest lucru conduce către două atitudini
referitoare la profesionalizare:
a) În mod progresiv, un număr tot mai mare de tineri preferă un loc de
muncă în sectorul civil sau starea lor medicală nu le permite să
opteze pentru serviciul militar. Conform sondajelor, actualul sistem
are probleme de supravieţuire, atâta timp cât trebuie să facă o
selecţie dură a recruţilor, astfel încât aceştia să poată obţine
rezultate conform standardelor stabilite. În ce priveşte resursele
umane pentru sectorul de apărare, prognozele demografice asupra
creşterii populaţiei sunt pesimiste. 3 În 1993, doar 50% din tineri au
optat pentru serviciul militar, în 1999, procentul a scăzut la 30%,
ca, după 2000, această să ajungă la 20% (trebuie avut în vedere că
în toată această perioadă populaţia a scăzut). Pe baza datelor
statistice şi a prognozelor, în 2005, numărul tinerilor ce vor opta
pentru serviciul militar va fi insuficient pentru a satisface nevoile
forţelor armate. 4
b) Ministerele Apărării trebuie să intre pe piaţa locurilor de muncă şi,
urmând regulile economiei de piaţă şi ale cereri şi ofertei, să
concureze pentru personalul de care are nevoie, fapt ce va realiza o
presiune enormă asupra bugetelor militare, şi aşa destul de reduse.
Experienţa Olandei, Belgiei şi Franţei, care deja au trecut la
profesionalizarea forţelor lor armate, vorbeşte despre necesitatea
unei pregătiri pe termen îndelungat a forţei de muncă şi de studiu a
pieţei locurilor de muncă. În faza iniţială a procesului de
profesionalizarea sunt de aşteptat costuri ridicate pentru atingerea
standardelor de calitate a forţei de muncă. 5 Pentru crearea unor
relaţii stabile şi eficiente între forţele armate şi societate, este
importantă, din punct de vedere socio-militar, nu numai definirea
de către politicieni a misiunilor forţelor armate, dar şi obţinerea
acordului din partea societăţii civile asupra nevoii crescânde a
2 Source.: SYLABUS, Poznatky ze sociologických výzkumů o armádě 1994 – 1998, 1999 –
AVIS: CR MoD, page 44.
3 Dlouhodobý plán výstavby rezortu obrany na léta 2001 – 2010, 2000 – Prague: CR MoD,
page 16.
4 P. VOZNICA: Cílená regulace početních stavů ozbrojených sil na bázi manažerských
informačních systémů, VR 3/2000, AVIS 1999.
5 H. MAGENHEIMER: Zur Frage der Allgemeinen Wehrpflicht, In Nationale Sicherheit 3/99,
Landesverteidigungsakademi, Wien 1999.
572