PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

- conducerea centralizată, prin punerea în aceeaşi ecuaţie a nevoilor
de aprovizionare şi posibilităţilor surselor şi infrastructurilor.
Art. 5. Sistemul Logistic Naţional trebuie să fie integrat, să
funcţioneze unitar, asigurând:
- folosirea corectă a potenţialului uman şi material;
- necesarul de mijloace materiale şi financiare;
- anticiparea consumurilor şi aprovizionarea oportună;
- asistenţa medicală şi sanitar-veterinară.
În acest sens, sistemul logistic al armatei trebuie să îndeplinească o
dublă funcţiune:
- să aibă independenţă şi suficientă libertate de mişcare;
- să fie integrat teritorial.
Art. 6. În funcţie de cerinţele de consum (antecalculate sau cerute în
timpul acţiunilor), de locurile surselor, de mijloacele la dispoziţie, de
infrastructurile rutiere, feroviare, fluviale, aeriene etc., se stabilesc variantele
optime şi, respectiv, corecţii care se impun pe timpul funcţionării sistemului.
Pentru aceasta, sistemul logistic trebuie să aibă în vedere:
- starea surselor (pe categorii de materiale);
- starea stocurilor;
- situaţia infrastructurii materiale teritoriale;
- spaţiile şi tronsoanele deteriorate, gradul de deteriorare şi modul de
intervenţie;
- starea compartimentelor de asistenţă medicală, în special a celor
care fac parte din structurile medicale de urgenţă şi asigurarea funcţionării
foarte bune a acestora.
Art.7. Conducerea şi coordonarea Sistemului Logistic reprezintă un
atribut al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi se exercită prin
Comandamentul Logistic Naţional şi prin compartimentul de conducere
strategică a logisticii din cadrul Statului Major General. Acest sistem este de
tip integrat. Calitatea de militar decurge din funcţia principală a sistemului
logistic naţional, aceea de a asigura funcţionarea materială, din punct de
vede al transporturilor şi serviciilor, precum şi asistenţa sanitară de urgenţă
şi veterinară la război şi în situaţii-limită.
Art.8. Îndeplinirea nemijlocită a sarcinilor ce revin ministerelor,
instituţiilor publice centrale sau locale, agenţilor economici de stat sau
privaţi se va face de către Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale
şi Agenţia Naţională a Rezervelor Statului (Autoritatea Naţională pentru
Probleme Speciale), prin organismele deja constituite.
Art.9. Sistemul Logistic Militar reprezintă componenta principală a
Sistemului Logistic Naţional.
Sistemul Logistic Militar constă dintr-un ansamblu de structuri şi
acţiuni de gestionare, depozitare şi folosire a bazei materiale, pentru
asigurarea cu mijloacele necesare a forţelor armate care desfăşoară acţiuni
militare sau alte acţiuni pe teritoriul naţional sau în afara acestuia. Sistemul
Logistic Militar cuprinde:
- Sistemul Logistic al Armatei;
- Sistemul Logistic al Ministerului Administraţiei şi Internelor;
- Sistemele logistice ale altor structuri de reacţie imediată în situaţiilimită.
Art. 10. Sistemul Logistic Militar este de tip integrat şi se va
concretiza în:
• Planificarea şi conducerea logisticii forţelor operaţionale;
• Monitorizarea gradului de sprijin logistic şi realizarea
stocurilor necesare pentru susţinerea logistică a operaţiilor;
• Planificarea şi organizarea aprovizionării forţelor cu tehnică,
produse şi materiale;
• Planificarea şi organizarea transportului de efective, tehnică
şi materiale;
• Planificarea, organizarea şi conducerea activităţilor de
mentenanţă;
• Planificarea şi organizarea activităţilor de echipare, hrănire,
cazare, asistenţă medicală şi sanitar-veterinară;
• Controlul şi evaluarea modului de funcţionare a sistemului
logistic şi stabilirea măsurilor de corecţie;
• Elaborarea documentelor de conducere şi de informare
logistică.
Acest sistem va trebui să răspundă celor trei niveluri de reacţie a
Armatei României:
• Cu capacitate ridicată (Forţele Active);
• Cu capacitate redusă (parte din Forţele Teritoriale)
• Cu capacitate de răspuns cu termen lung (Forţele de
Rezervă).
Art. 10. Fiecare sistem logistic îşi stabileşte structurile interne
necesare, astfel încât să fie în măsură să acţioneze pe principiul integralităţii.
547
548