PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

adapteze rapid oricăror situaţii. Această funcţie i-o dă capacitatea de a fi
modular.
Reorganizarea armatei trebuie să însemne, în primul rând,
constituirea, pe noile coordonate, a sistemului său logistic, fluidizarea sa, în
funcţie de misiunile concrete şi de cele previzibile, precum şi de condiţiile
oferite de infrastructura materială a ţării, astfel încât eşaloanele-cheie ale
armatei să aibă independenţă deplină, să poată acţiona cu rapiditate şi
eficienţă.
Sistemul logistic este cel care trebuie să asigure toate condiţiile
pentru ca respectivele eşaloane să fie aprovizionate imediat, cu cât mai
puţine riscuri sau manevre suplimentare. De aceea, sistemul logistic trebuie
să fie organizat în reţea, fluidizat, optimizat, raţionalizat.
Sistemul logistic este primul care trebuie să reacţioneze, să
răspundă la schimbările de situaţii, găsind rapid soluţiile corespunzătoare,
atât pentru aprovizionarea de luptă a unităţilor, cât şi pentru propria
protecţie, în toate situaţiile de criză.
În ziua de astăzi, mai mult ca oricând, centrul de greutate s-a mutat
în planul resurselor, în cel al asigurării complexe şi totale a oricărui tip de
acţiune logistică, devenind o componentă integrată perfect în orice tip de
acţiune umană.
În situaţii de criză care pot atinge nivelul unui „război” de apărare a
ţării („război” de orice tip, începând cu cel economic), logistica devine o
dimensiune naţională a acţiunii, fiind modalitatea complexă şi necesară, cu
efect sinergetic în planul acţiunii, prin care naţiunea îşi concentrează
întregul efort material în planul mobilizării resurselor.
De aceea, cel puţin în concepţia noastră, sistemul logistic militar
trebuie să aibă neapărat o dimensiune şi valoare naţionale, trebuie să
depăşească simpla „implicare militară”, să fie integrat sistemului logistic
naţional şi să asigure premisele integrării în sistemul logistic – mult mai vast
– al Uniunii Europene.
Modulul logistic va fi constituit în funcţie de câteva cerinţe
fundamentale:
− cerinţa de conducere centralizată;
− cerinţa de optimizare a fluxurilor;
− cerinţa de unitate a întregului sistem logistic.
Sistemul logistic, la nivelul lui cel mai înalt, este chemat să
conducă, pe baza unei concepţii unitare, resursele materiale şi umane puse la
dispoziţie de către stat pentru apărare. Menirea acestuia va fi şi de
influenţare a factorilor superiori de decizie, în acţiunile ce se întreprind pe
linia pregătirii economiei naţionale pentru apărare.
Sistemul logistic naţional ar putea fi structurat astfel:
543
− un comandament centralizat – eventual Comandament Logistic
Naţional sau, pur şi simplu, Comandament Logistic;
− o infrastructură logistică teritorială, compusă din surse de
aprovizionare, depozite, unităţi tehnice, sanitare şi de
producţie;
− modulul logistic corespunzător, care reprezintă celula
sistemului logistic.
Pentru configurarea sistemului logistic la cerinţele eficienţei
ripostei strategice, acţiunii integrate în cadrul NATO şi în structurile UE
sunt necesare:
−
544
−
−
−
realizarea, la nivelul Comandamentului Logistic, a unui sistem
de comandă şi control logistic şi a unei ierarhizări a nevoilor,
pe baza unui sistem de priorităţi şi alocare a resurselor pentru
apărare;
realizarea unei structuri logistice unitare, care să asigure
valorificarea eficientă a resurselor şi, în acelaşi timp, protecţia
acestora, precum şi constituirea stocurilor şi rezervelor
necesare pentru fiecare situaţie de criză potenţială;
simplificarea acţiunii logistice şi integrarea ei la nivel naţional;
experimentarea unui Sistem Logistic Naţional, care se
constituie într-un suport unitar şi într-un sprijin eficient pentru
toate componentele sistemului naţional de apărare şi creează
premisele integrării în sistemul logistic european.
Proiectarea unei concepţii de constituire, în această viziune, a unei
structuri mobile a sistemului logistic, care să fie în măsură să realizeze
logistica componentei româneşti, integrată în Forţa de Reacţie Rapidă
Europeană, va asigura accederea României în sistemul cerut de politica
comună de securitate şi apărare europeană, ale cărei cerinţe sunt precizate în
conceptul strategiei de securitate europeană pentru secolul al XXI-lea.